Ziua de 27 august 2025 are o semnificație aparte în calendarul ortodox, fiind dedicată pomenirii a doi mari sfinți: Cuviosul Pimen cel Mare, unul dintre cei mai cunoscuți și respectați asceți ai Egiptului, și Sfântul Mucenic Fanurie, sfântul făcător de minuni cinstit pentru puterea rugăciunilor sale și pentru tradițiile legate de ajutorul pe care îl oferă celor credincioși.
Cuviosul Pimen cel Mare – ascetul Egiptului
Cuviosul Pimen cel Mare a trăit în secolul al V-lea, în vremea împăratului Teodosie al II-lea (408–450). El s-a retras în pustia Egiptului împreună cu cei șapte frați ai săi, alegând viața monahală și drumul rugăciunii. Toți au devenit respectați pentru viața lor aspră, plină de nevoințe, dar și pentru înțelepciunea duhovnicească.
Avva Pimen a fugit mereu de slava deșartă și de laudele oamenilor, preferând discreția și singurătatea pustiei. Cu toate acestea, faima vieții lui curate l-a făcut cunoscut nu doar printre oamenii simpli, ci și printre conducătorii vremii. Pentru a se feri de ispite, a peregrinat prin mai multe locuri, dar în cele din urmă s-a așezat în pustia Egiptului, unde a rămas până la bătrânețe.
Din înțelepciunea sa s-au păstrat multe cuvinte. Întrebat odată cum luptă diavolii împotriva oamenilor, el a răspuns: „Pe noi ne luptă dracii? Nu se luptă cu noi, câtă vreme facem voile noastre. Voile noastre s-au făcut draci și ei sunt care ne necăjesc pe noi, ca să le împlinim. Iar de voiești să știi cu cine s-au luptat dracii, apoi află că cu Moise și cu cei asemenea lui”.
Aceste cuvinte arată profunzimea înțelegerii sale spirituale: adevărata luptă nu este cu diavolii din afară, ci cu propriile dorințe și patimi. Cuviosul Pimen a rămas un model de smerenie și înțelepciune duhovnicească, fiind considerat un părinte al monahilor și un îndrumător pentru toți cei care caută desăvârșirea.
Sfântul Fanurie – martirul din Rodos
În aceeași zi este pomenit și Sfântul Mucenic Fanurie, un sfânt care a rămas în tradiția ortodoxă prin minunile sale și prin rugăciunile deosebit de puternice. Nu se cunoaște cu exactitate locul și timpul martiriului său, dar tradiția spune că a fost un tânăr militar din insula Rodos care a refuzat să-și renege credința în Hristos. Pentru această mărturisire, a fost supus la chinuri grele și ucis de păgâni.
În timpul pătimirilor, Sfântul Fanurie s-a rugat Domnului cu o iubire neobișnuită, cerând ajutor pentru sufletul mamei sale: „Doamne, vino în ajutorul tuturor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie”. Această rugăciune plină de dragoste filiale a rămas un simbol al evlaviei și al grijii pentru aproapele.
Minunea prin care cultul său a fost redescoperit s-a petrecut în secolul al XIV-lea, atunci când, în insula Rodos, s-au descoperit ruinele unei biserici și în ele o icoană veche a Sfântului Fanurie. Pe icoană erau înfățișate douăsprezece scene ale martiriului său, iar episcopul Nil al Rodosului (1355–1369) a descifrat inscripția: „Sfântul Fanurie”. Din acel moment, cinstirea sa s-a răspândit rapid în Grecia și apoi în întreaga lume ortodoxă.
Tradiția turtitelor Sfântului Fanurie
O tradiție deosebită legată de Sfântul Fanurie este aceea a turtitelor făcute în cinstea lui. Credincioșii care cer ajutorul sfântului pregătesc nouă turte, pe care le împart săracilor. Ritualul este simplu, dar încărcat de simboluri.
Turtele se pregătesc dimineața și se dau calde la trei persoane, care trebuie să rostească: „Bogdaproste”. Cel care oferă trebuie să spună în gând: „Să fie pentru mama Sfântului Fanurie”. Se consideră că această jertfă aduce alinare sufletului mamei sale și, în același timp, deschide calea împlinirii dorințelor celui care a făcut turtitele.
Obiceiul se repetă timp de zece zile. În zilele de luni, miercuri și vineri se fac turte de post, iar în celelalte zile, cu excepția duminicii, pot fi pregătite și cu ou sau lapte. Duminica este zi de pauză, fiind dedicată exclusiv rugăciunii și participării la Sfânta Liturghie.
În fiecare zi, cel care împlinește ritualul citește de trei ori acatistul Sfântului Fanurie și își rostește dorința în taină. După ce aceasta se împlinește, se face o plăcintă cu brânză și ou, care se împarte tot săracilor, ca mulțumire către sfânt.
Minunile și evlavia credincioșilor
Numeroase minuni i-au fost atribuite Sfântului Fanurie de-a lungul vremii, în special legate de găsirea lucrurilor sau a animalelor pierdute. Oamenii povestesc că, rugându-se cu credință, au reușit să își recupereze obiecte de preț, acte sau chiar să-și regăsească animalele dispărute.
În popor se spune că mama Sfântului Fanurie a dus o viață păcătoasă, dar fiul ei s-a rugat neîncetat pentru mântuirea sufletului ei. De aceea, credincioșii obișnuiesc să facă milostenie în numele ei, cerând ajutorul sfântului. Această legătură dintre rugăciune, iertare și binefacere întărește credința că mila lui Dumnezeu se revarsă prin dragoste și dăruire.
Astăzi, Sfântul Fanurie este cinstit cu mare evlavie nu doar în Grecia, ci și în România și în multe alte țări ortodoxe. El este văzut ca ocrotitor al celor care trec prin greutăți și ca mijlocitor puternic înaintea lui Dumnezeu pentru cei care îl cheamă cu credință.
Concluzie
Ziua de 27 august 2025 aduce în fața credincioșilor două chipuri luminoase de sfinți. Cuviosul Pimen cel Mare rămâne un exemplu de smerenie, înțelepciune și nevoință, în timp ce Sfântul Fanurie arată prin viața și minunile sale că rugăciunea sinceră și milostenia pot aduce alinare și bucurii neașteptate.
Calendarul ortodox ne amintește astfel că adevărata forță a credinței stă în rugăciune, în smerenie și în fapta bună. Sărbătoarea lor este o chemare la reflecție, la iertare și la apropiere de Dumnezeu prin iubire și recunoștință.
