Elevii români ar putea avea, în curând, un program școlar prelungit, de la ora 8:00 dimineața până la 17:00, potrivit viziunii de reformă educațională propuse de premierul desemnat Ilie Bolojan. Măsura se înscrie într-un plan mai larg de restructurare a sistemului de învățământ din România, care își propune nu doar să alinieze școala românească la standarde europene, ci și să reducă inegalitățile între mediul rural și cel urban.
Școala de la 8 la 17 – un model extins pentru toți elevii
Programul extins vizează implementarea la scară națională a conceptului „Școală după școală”, care până acum a funcționat izolat și neuniform în câteva școli. Elevii ar urma să rămână la școală între orele 8:00 și 17:00, timp în care ar beneficia nu doar de orele obișnuite de curs, ci și de activități educative suplimentare, recreative și de sprijin.
Inițial, acest program ar urma să fie implementat în regim pilot, urmând ca, în funcție de rezultate, să fie extins în întreaga țară. Pentru mulți părinți, mai ales din mediul urban, această schimbare ar putea aduce un sprijin real în organizarea programului zilnic al familiei, dar, în același timp, ridică întrebări privind calitatea actului educațional și resursele disponibile în școli.
Profesorii, în centrul schimbării: norme mărite și evaluare diferențiată
Reforma propusă de Guvernul Bolojan nu se oprește la elevi. Cadrele didactice vor fi și ele vizate de modificări semnificative. Una dintre măsurile anunțate este creșterea normei didactice, în funcție de ciclul de învățământ și de mediul în care își desfășoară activitatea.
Astfel, în învățământul universitar, norma legală săptămânală va crește de la 16 la 18 ore convenționale. Pentru învățământul preuniversitar, se intenționează alinierea volumului de muncă la standardele europene, însă rămâne de văzut cum vor fi gestionate suprasolicitarea cadrelor didactice și eventualele dezechilibre salariale.
Se are în vedere și o reformă a sistemului de evaluare a profesorilor, care ar putea include criterii de performanță și sprijin pentru dezvoltarea profesională, mai ales în zonele rurale, unde deficitul de personal calificat rămâne o problemă cronică.
Burse, cantine și sprijin pentru recuperarea educațională
În plan financiar, Ilie Bolojan propune o redimensionare a sistemului de burse, astfel încât acestea să reflecte mai fidel nevoile reale ale elevilor din medii defavorizate, dar și să recompenseze performanța. Nivelul burselor va fi raportat la valoarea salariului minim net, o modificare care ar putea aduce mai multă echitate în alocarea fondurilor.
După stabilizarea situației economice, Guvernul are în vedere lansarea unor programe naționale pentru cantine școlare și pentru învățarea remedială, destinate elevilor care au rămas în urmă cu materia sau care au nevoie de sprijin educațional suplimentar.
Reforma educației în zonele rurale – o prioritate declarată
Un alt punct esențial al planului guvernamental îl reprezintă reducerea discrepanțelor dintre mediul urban și rural. Se vor introduce evaluări standardizate, iar profesorii din școlile rurale vor beneficia de formare continuă și vor fi evaluați după noi criterii, adaptate specificului local.
De asemenea, autoritățile locale și partenerii din mediul privat vor fi implicați mai activ în susținerea programului „Școală după școală”, pentru a asigura infrastructura și resursele necesare.
Universități mai puține, dar mai eficiente
Pentru învățământul superior, reformele nu se opresc la creșterea normei de predare. Guvernul ia în considerare comasarea sau chiar desființarea unor universități, în scopul eficientizării resurselor și creșterii calității actului educațional. Această propunere ar putea stârni controverse, dar vine pe fondul unui sistem universitar adesea fragmentat și inegal în performanță.
Reacții și perspective
Planul guvernamental de reformă în educație este unul ambițios și cu impact major asupra întregii societăți. Deși propunerile vizează modernizarea sistemului și sprijinirea elevilor vulnerabili, vor fi necesare consultări serioase cu toți actorii implicați – profesori, părinți, elevi și experți în educație – pentru a evita riscul unor schimbări impuse fără adaptare reală la nevoile din teren.
Extinderea programului școlar și creșterea implicării statului în zonele defavorizate pot aduce beneficii reale, dar vor necesita finanțare, infrastructură modernizată și, mai ales, susținerea cadrelor didactice. Provocarea nu va fi doar una logistică, ci și una umană: cum poate fi transformată școala într-un spațiu incluziv, echitabil și relevant pentru viitorul elevilor români?
Rămâne de văzut cum va fi pus în aplicare acest plan ambițios și dacă societatea românească este pregătită pentru o asemenea transformare profundă a educației.
