Elena Donca avea doar 32 de ani. Un suflet tânăr, plin de viață, care iubea muntele, natura și clipele simple petrecute cu prietenii. Duminica trecută, a plecat alături de trei oameni dragi într-o excursie care promitea tihnă, zâmbete și aer curat, sus, pe una dintre crestele Muntelui Titano din Italia. Nu și-a imaginat nimeni că avea să fie pentru ultima oară.
Originară din Republica Moldova, Elena trăia de ceva timp în Forlì, Italia, unde își construise o viață modestă, dar plină de sens. Era genul de persoană care îți lumina ziua cu un simplu „Bună dimineața” și care găsea bucurie acolo unde alții vedeau doar rutină. Era iubită pentru că era sinceră, caldă și mereu prezentă atunci când cineva avea nevoie de sprijin.
În acea zi, după ce au urcat creasta cu entuziasm, cei patru prieteni se întorceau spre San Marino Paeset. Poteca era îngustă, stâncile abrupte, dar peisajul – de vis. Nimic nu părea periculos. Nimic nu prevestea tragedia. Și totuși, într-o fracțiune de secundă, ceva s-a întâmplat. Elena a alunecat. Un pas greșit. Un echilibru pierdut. Un strigăt mut. A căzut 40 de metri în gol, iar tăcerea a devenit apăsătoare.
Prieteni ei nu au realizat imediat. Auziseră o bubuitură puternică, un zgomot care nu avea ce căuta acolo, între brazi și cer. Când și-au dat seama ce s-a întâmplat, au fugit, cu inimile în gât, sperând că poate… poate nu e grav. Când au ajuns la ea, Elena nu mai răspundea. Au început să o resusciteze, cu mâinile tremurând și lacrimile curgând. „Hai, Elena, te rog, deschide ochii!” – dar ea nu mai era acolo.
În mod incredibil, în apropiere se aflau și doi medici – un veterinar și un chirurg – care au intervenit imediat. Au făcut tot ce au știut. Masaj cardiac, manevre disperate, timp de zeci de minute. Dar viața Elenei se scursese deja, undeva între stânci și cer.
A doua zi, pompierii au reușit să-i recupereze trupul neînsuflețit cu un elicopter. Un zbor dureros, care nu mai aducea speranță, ci doar confirmarea unei tragedii cumplite. O viață frântă. O fiică, o prietenă, poate o soră, pierdută pentru totdeauna.
Parchetul italian a început o anchetă. Se cercetează tot: traseul, condițiile, împrejurările. Se vorbește deja despre un posibil dosar. Dar, dincolo de hârtii și concluzii oficiale, rămâne un gol imens. Un dor care n-are să se stingă.
Cei care au cunoscut-o pe Elena spun că era o femeie plină de lumină. O persoană care nu ridica niciodată vocea, dar care te putea liniști doar cu privirea. O femeie care visa. Acum, tot ce a rămas sunt amintirile, lacrimile și întrebările fără răspuns.
Tragedia Elenei Donca nu este doar o știre. Este o durere care atinge inimile tuturor celor care știu ce înseamnă să pierzi pe cineva drag, brusc, nedrept, fără explicație. Dumnezeu s-o odihnească în pace.
