Cine intră la guvernare și cu ce preț: PSD vrea să salveze Anghel Saligny, premierul se caută, iar măsurile fiscale bat la ușă
În spatele ușilor închise de la Palatul Cotroceni se poartă zilele acestea cele mai importante negocieri politice din România. Țara are nevoie urgent de un nou Guvern, dar totul depinde de compromisuri sensibile, interese locale și decizii care ar putea atârna greu pe umerii cetățenilor. Printre actorii principali se află Partidul Social Democrat, care nu face un secret din ceea ce își dorește: programul Anghel Saligny nu trebuie să fie atins.
Anghel Saligny, linia roșie a PSD
Potrivit surselor citate de G4Media, social-democrații sunt dispuși să intre la guvernare doar dacă programul Anghel Saligny va fi continuat. Nu este o surpriză: acest program, care înseamnă rețele de apă, canalizare și drumuri în sute de localități, este un instrument vital pentru primarii PSD din toată țara. Este un motor de dezvoltare, dar și de capital electoral.
Negocierile sunt în toi, iar pe masă a ajuns chiar o variantă prin care unele lucrări de infrastructură – nu doar cele de apă și canal – să fie incluse în PNRR. Dacă și modernizarea drumurilor intră pe lista finanțării europene, atunci Guvernul câștigă și timp, și bani, și sprijin politic.
TVA mai mare pentru HoReCa și impozite crescute? Se discută
Dar intrarea la guvernare nu vine fără costuri. Iar una dintre cele mai sensibile teme este bugetul. România are un deficit uriaș, iar noul executiv va fi obligat să taie din cheltuieli și să aducă bani noi la buget. Una dintre măsurile aflate în discuție este majorarea TVA pentru sectorul HoReCa – hoteluri, restaurante și cafenele. E o veste care ar lovi puternic o industrie deja slăbită de crizele ultimilor ani.
Totodată, se analizează și varianta creșterii impozitelor pe proprietate, dar această măsură ar putea fi amânată pentru începutul anului viitor, pentru a da răgaz administrațiilor locale și cetățenilor să se pregătească.
Planul de redresare: măsuri în valuri, timp de 18 luni
Grupul tehnic care lucrează deja la Palatul Cotroceni lucrează la un plan întins pe 18 luni. Primele măsuri ar urma să intre în vigoare chiar de la 1 iulie, într-o încercare de a frâna rapid creșterea deficitului. Joi, toate propunerile partidelor vor fi centralizate, iar Ministerul Finanțelor va face o analiză de impact. Această analiză va fi cheia în jurul căreia se va construi programul final.
Viitorul premier, odată desemnat, va avea sarcina de a anunța care dintre aceste măsuri vor deveni realitate. Va fi o decizie grea, pentru că orice variantă va nemulțumi o parte a societății – fie mediul de afaceri, fie populația, fie administrațiile locale.
Cine va fi premier? Ilie Bolojan, în cărți. Dar nu prea vrea nimeni
O întrebare care planează asupra întregului proces este cine va fi următorul prim-ministru. Numele lui Ilie Bolojan este tot mai des menționat, însă, potrivit surselor politice, nu există un entuziasm prea mare pentru această funcție.
Motivul? Este un mandat care va însemna austeritate, presiune publică și măsuri extrem de nepopulare. Nimeni nu își dorește să fie premierul care majorează taxe, taie beneficii și impune restricții. Și totuși, cineva va trebui să-și asume acest rol, pentru că România nu mai are timp de tatonări.
O guvernare care începe cu frână trasă și mâinile legate
Noua coaliție care se conturează va avea de făcut echilibristică între reformele cerute de Bruxelles, nevoile reale ale administrației locale și valul de nemulțumire care crește în societate. PSD nu vrea să piardă influența în teritoriu, PNL caută stabilitate, iar toți se uită la cifrele bugetului cu o reținere apăsătoare.
Ce e sigur, în acest moment, e că viitorul Guvern va fi unul de criză. Va începe cu buzunarul gol și va trebui să ia decizii grele. Întrebarea e dacă aceste decizii vor fi explicate cu sinceritate și asumare sau dacă totul se va transforma, din nou, într-un joc de pase și vinovați.
În spatele declarațiilor oficiale, realitatea e clară: România are nevoie urgent de o direcție. Iar cei care aleg să intre acum la guvernare, o fac știind că nu vor culege roadele. Ci doar vor ține în echilibru un sistem care riscă să se prăbușească dacă mai rămâne mult fără pilot.
