Luni dimineață, liniștea drumului național DN6, aproape de Topleț, a fost brusc tulburată de sunetul metalului contorsionat și de țipetele celor prinși într-un accident care putea fi o tragedie. Un microbuz de transport persoane și un TIR s-au ciocnit, într-un moment în care totul părea că merge firesc. În microbuz se aflau opt suflete – oameni întorși din străinătate, din Anglia, cu gândul la casele lor din județul Dolj. Printre ei, și doi copii.
Trei persoane, între care și cei doi minori, au avut nevoie de îngrijiri medicale. Au fost conștienți, au vorbit cu echipajele de salvare, dar spaima nu se poate măsura în tensiunea arterială și nici în puls. E o teamă care rămâne în corp și în amintire.
„A fost o secundă…”
Așa încep multe dintre poveștile celor implicați în accidente rutiere. Și poate chiar așa a fost. O clipă de neatenție, o frână întârziată, o oboseală acumulată pe drum lung. Din informațiile preliminare, se pare că șoferul microbuzului, obosit și cu multe ore de condus în spate, este cel care ar fi provocat accidentul. Încă se întorcea dintr-un drum lung, cu mintea probabil deja acasă, în Dolj.
Microbuzul, încărcat cu dor de casă, s-a lovit de realitatea dură a unui impact. Cei din interior au simțit șocul ca pe un cutremur. Unii au strigat, alții s-au ținut de scaune, iar copiii… copiii au tăcut, cum doar ei știu s-o facă atunci când nu înțeleg tot, dar simt pericolul.
Planul Roșu – oameni în alertă, inimi bătând în sincron
Pentru că erau mai mulți pasageri și exista riscul unor victime multiple, autoritățile au activat Planul Roșu de Intervenție. A fost un efort comun, o mobilizare care a vorbit despre omenie mai mult decât despre proceduri.
Pompierii din Băile Herculane au ajuns primii, cu o autospecială și patru subofițeri. Nu doar cu echipament, ci cu grijă și calm. Alături de ei, două ambulanțe de la Serviciul Județean Caraș-Severin și un echipaj SMURD de la Mehedinți au venit în sprijin. Împreună, au evaluat, au calmat, au preluat și au dus la spital oamenii care aveau nevoie de îngrijiri.
Trei dintre cei opt pasageri au fost răniți – nu grav, dar suficient cât să simtă că viața e fragilă. Copiii, deși stabili, au fost transportați la spital pentru supraveghere. Pentru că, în astfel de momente, nu doar corpul are nevoie de sprijin, ci și sufletul.
Drumul s-a închis. Oamenii s-au oprit.
Traficul a fost blocat temporar. Dar în acele clipe, nu graba mai conta, ci viața. Șoferii opriți în coloană au coborât, au întrebat dacă pot ajuta, au privit către microbuzul șifonat și au înțeles, fiecare în felul lui, cât de puțin trebuie ca totul să se schimbe.
Poliția a început ancheta. Se vor face măsurători, se vor analiza camerele, se vor pune întrebări. Dar până să vină răspunsurile, rămâne imaginea unui drum întrerupt brutal, a unor copii care plângeau în tăcere și a unor oameni care se întorceau dintr-o țară străină doar pentru a se trezi, brusc, într-o realitate neașteptată.
Oboseala nu e un preț mic
Firmele de transport internațional sunt în plină activitate în această perioadă. Drumuri lungi, nopți fără somn, șoferi presați de timp și pasageri care vor acasă cât mai repede. Dar niciun preț nu e mai mare decât o viață pusă în pericol. Oboseala nu se vede mereu în ochi, dar o simți în reflexe, în clipa aia de întârziere care poate însemna totul.
Un accident. Trei victime. O lecție.
Astăzi, toți au avut noroc. Trei persoane rănite, dar în viață. O lecție dură, dar fără pierderi ireparabile. Și totuși, cât de aproape a fost totul de o tragedie…
Poate că fiecare astfel de întâmplare ne reamintește că drumurile noastre nu sunt doar despre kilometri, ci despre oameni, despre fragilitatea lor, despre grija care trebuie să ne însoțească la fiecare pas.
Și poate că, data viitoare, un șofer obosit va opri puțin, un pasager va întreba dacă totul e în regulă, iar o familie va fi salvată de o alegere mică, dar crucială.
Viața e scurtă. Iar în trafic, e cu atât mai prețioasă.
