Ion Cernea, unul dintre marii campioni ai sportului românesc, s-a stins din viață în noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 2025, într-un spital privat, acolo unde era internat de trei săptămâni. Avea 89 de ani. Vestea a fost anunțată cu profundă tristețe de Clubul Sportiv Dinamo București, locul pe care l-a numit acasă aproape întreaga viață.
O viață trăită în discreție, dar plină de glorie
Puțini oameni întruchipează atât de limpede ideea de demnitate, muncă tăcută și excelență precum a făcut-o Ion Cernea. Născut pe 21 octombrie 1935, în satul Râu Alb din județul Dâmbovița, a pornit dintr-un colț liniștit al țării pentru a ajunge pe podiumurile lumii. Dar nu a uitat niciodată de unde a plecat. A purtat mereu în suflet rădăcinile sale, iar modestia i-a fost o emblemă chiar și atunci când medaliile olimpice îi atârnau la gât.
Ion Cernea nu a fost doar un sportiv de excepție. A fost un om care a înțeles că performanța nu valorează nimic dacă nu este însoțită de caracter, de respect și de verticalitate. A luptat – la propriu și la figurat – pentru România și a făcut-o cu o eleganță rară.
Campionul care a scris istorie
Cariera lui sportivă a început și a crescut sub culorile Clubului Sportiv Dinamo București, pe care l-a reprezentat cu onoare între anii 1958 și 1990. În această perioadă, Ion Cernea a adus României două medalii olimpice – argint la Roma, în 1960, și bronz la Tokyo, în 1964. A urcat pe cele mai înalte trepte și la Campionatele Mondiale, cucerind aurul în 1965 și argintul în 1961. Fiecare medalie a însemnat nu doar un trofeu personal, ci și o bucurie pentru o țară întreagă.
Dar poate cea mai valoroasă contribuție a sa a fost aceea de antrenor. După retragerea din competiții, Ion Cernea a rămas alături de sport și de tinerii luptători. A devenit mentorul a zeci de campioni, formând caractere, nu doar atleți. Sub îndrumarea lui, mulți dintre elevii săi au urcat pe podiumurile olimpice, mondiale și europene. A fost, până în ultimii ani, o prezență discretă, dar puternică în lumea sportului românesc.
Soțul Irinei Loghin, într-un parteneriat de o viață
Dincolo de performanțele din arenă, Ion Cernea a fost și un soț devotat. Partenera lui de viață a fost Irina Loghin, una dintre cele mai iubite și respectate voci ale muzicii populare românești. Împreună, au format un cuplu discret, dar solid, ținut departe de lumina reflectoarelor, însă clădit pe respect și valori comune. Într-o lume în care viața personală a vedetelor devine adesea spectacol public, cei doi au ales calea tăcerii și a echilibrului.
Ion Cernea a fost omul din umbră care și-a susținut soția fără a căuta niciodată aplauze. A fost stâlpul unei familii care și-a trăit viața cu demnitate, fără compromisuri. Ar fi împlinit 90 de ani în luna octombrie, dar destinul a hotărât altceva.
Ultima luptă, dusă în tăcere
În ultimele săptămâni, Ion Cernea a fost internat într-un spital privat. A fost o luptă tăcută, purtată cu aceeași forță interioară care l-a definit toată viața. Din păcate, de data aceasta, corpul nu a mai răspuns, iar marți, 1 iulie, Dinamo București a transmis vestea dureroasă:
„Clubul Sportiv Dinamo anunță cu adâncă tristețe trecerea la cele veșnice a fostului mare campion la lupte Ion Cernea. Condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l odihnească!”
O generație întreagă de sportivi, antrenori și iubitori ai sportului și-au exprimat regretul la aflarea veștii. Pentru ei, Ion Cernea nu a fost doar un model, ci și un prieten, un om blând și drept, cu un cuvânt cald pentru fiecare.
Moștenirea unui om care nu a căutat gloria, ci sensul
Ion Cernea pleacă dintre noi lăsând în urmă mai mult decât medalii și diplome. Lasă o lecție despre cum se poate trăi frumos, simplu și cu rost. Despre cum tăcerea poate fi mai grăitoare decât orice discurs și cum caracterul poate învinge orice val trecător al vremurilor.
România a pierdut un campion, dar a câștigat, prin exemplul lui, un reper. Într-o lume agitată și grăbită, povestea lui Ion Cernea ne amintește să ne întoarcem la esență, la onoare, la muncă și la respectul față de ceea ce construim.
Dumnezeu să-l odihnească în pace. Iar amintirea sa să rămână vie în inimile celor care l-au cunoscut și prețuit.
