Ion Cernea, omul care a adus României glorie pe saltelele de lupte ale lumii și liniște în inima Irinei Loghin, s-a stins din viață în noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 2025, la vârsta de 89 de ani. Vestea tristă a fost transmisă cu profundă emoție de Clubul Sportiv Dinamo București – locul care i-a fost a doua casă vreme de peste trei decenii.
Un destin clădit în tăcere și muncă
Născut pe 21 octombrie 1935, în satul Râu Alb din județul Dâmbovița, Ion Cernea a venit pe lume într-o Românie rurală, unde se vorbea rar și se lucra mult. Poate tocmai de aceea a înțeles de tânăr că succesul nu vine din noroc, ci din efort susținut, din sacrificiu și din răbdare. A intrat în familia CS Dinamo în 1958, iar de atunci numele lui avea să fie rostit cu admirație în lumea sportului românesc.
Pe saltea, a scris istorie. A luptat nu doar cu adversarii, ci și cu limitele proprii, câștigând două medalii olimpice – argint la Roma, în 1960, și bronz la Tokyo, în 1964. În 1965, a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului mondial, aducând acasă aurul. Era momentul consacrării totale. Dar Ion Cernea nu s-a lăsat orbit de glorie – a rămas același om simplu, discret, cu vorba rară și fapta mare.
Antrenorul care a format caractere
Când s-a retras din competiții, nu s-a retras din viața sportului. A ales să dăruiască mai departe ceea ce știa – iar ce știa, știa bine. A devenit antrenor la Dinamo, apoi la lotul național, unde a pregătit generații întregi de sportivi. Nu doar luptători, ci oameni. Pe unii i-a învățat cum să învingă, pe alții cum să piardă cu demnitate. A fost un formator de caractere, un model de echilibru într-o lume grăbită.
Toți cei care l-au cunoscut spun același lucru: era sever, dar drept. Calm, dar hotărât. Nu ridica tonul, dar impunea respect. Într-o epocă în care performanța cerea tăcere, răbdare și curaj, Ion Cernea a fost un stâlp de încredere pentru sportul românesc.
O iubire așezată, ca o casă trainică
În plan personal, viața lui Ion Cernea a fost la fel de stabilă și discretă ca și cariera. S-a îndrăgostit de Irina Loghin pe când artista avea doar 24 de ani. Se întâlneau la petrecerile modeste pe care el le organiza în garsoniera lui de lângă cinematograful Patria. La început au fost doar prieteni – prieteni buni, vreme de aproape zece ani. Apoi, iubirea a crescut firesc, așa cum cresc lucrurile solide.
„Sportiv fiind, mergeam la Centrul de pregătire 23 August. Vizavi locuia Benone Sinulescu, cu care mergeam la spectacole. Irina venise și ea la Ansamblul Ministerului de Interne. Așa ne-am cunoscut”, povestea cu blândețe Ion Cernea, într-un interviu din urmă cu câțiva ani.
S-au căsătorit civil pe 6 martie 1975, într-un moment cu semnificație dublă: Irina era însărcinată în șapte luni cu fiul lor, Ciprian. Trei ani mai târziu, a venit pe lume Irinuca, fiica lor. Împreună au construit o familie tihnită, departe de strălucirea superficială a lumii mondene. El – stânca tăcută. Ea – cântecul blând. Un echilibru rar.
Ultimele săptămâni, în tăcere și demnitate
Ion Cernea a fost internat timp de trei săptămâni într-un spital privat. N-a fost o luptă ușoară, dar nici nu s-a plâns. A înfruntat boala cu aceeași sobrietate cu care a întâmpinat și provocările vieții. A plecat în tăcere, fără dramă, fără vorbe grele. Așa cum a trăit – cu demnitate.
Clubul Sportiv Dinamo i-a dedicat un mesaj simplu, dar copleșitor:
„Condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l odihnească!”
În aceste cuvinte se simte respectul pentru un om care nu a cerut niciodată aplauze, dar le-a meritat din plin.
Mai mult decât un campion
Ion Cernea ar fi împlinit 90 de ani în octombrie. A trăit o viață întreagă, rotundă, fără zgomot, dar cu sens. A fost campion, antrenor, soț, tată și prieten. Un om rar. Într-o lume care aleargă după efemer, el a ales statornicia. Într-o vreme în care se vorbește mult și se face puțin, el a făcut mult și a vorbit puțin.
A lăsat în urmă nu doar un palmares de aur, ci o lecție: că noblețea nu stă în podiumuri, ci în felul în care îți porți pașii prin viață.
Dumnezeu să-l odihnească în pace. România pierde un campion, dar câștigă o amintire care nu se stinge.
