Carmen Tănase trăiește, poate, cea mai sfâșietoare durere a vieții sale. Mama actriței s-a stins din viață la 94 de ani, lăsând în urmă un gol pe care nimic și nimeni nu-l mai poate umple. A fost mai mult decât o mamă. A fost ancoră, confidentă, sprijin neclintit în toate furtunile vieții. Iar legătura dintre ele, una din acelea rare, care nu pot fi cuprinse în cuvinte, s-a rupt în tăcere.
Deși mereu discretă cu viața personală, Carmen nu și-a ascuns niciodată iubirea nemărginită pentru cea care i-a dat viață. Iar vestea trecerii în neființă a mamei sale a venit chiar de la ea, printr-o fotografie postată pe rețelele sociale, însoțită de două cuvinte care spun totul: „Lumină, mamă!”. Un mesaj simplu, dar încărcat de dor, recunoștință și o durere pe care nici timpul n-o va alina cu adevărat.
Pentru Carmen, mama a fost întotdeauna mai mult decât o figură maternă. A fost partenera ei de viață, de drum, de tăceri și de zâmbete. După pierderea tatălui, pe când era doar un copil, mama i-a fost scut. După moartea soțului, regizorul Victor Parhon, mama i-a fost refugiu. A trăit și a supraviețuit prin iubirea și înțelepciunea ei.
Într-un interviu tulburător, Carmen mărturisea cu ochii umezi că mama ei era parte din ea, că nu putea merge nicăieri fără ea, că în micul lor univers era centrul de greutate. „Ea are 90 de ani, dar este un om foarte viu, și foarte tolerant… cumva, în micuța mea familie, ea este punctul de echilibru.” spunea, cu vocea tremurândă, într-o emisiune TV.
Mama actriței nu era doar o femeie puternică. Era o prezență caldă, discretă, un suflet care, deși în vârstă, pulsa de energie, umor și clarviziune. În spatele fiecărui rol jucat cu atâta profunzime de Carmen Tănase se simțea undeva, nevăzută, această prezență delicată, această mamă tăcută, dar omniprezentă.
Acum, Carmen rămâne singură în fața unui dor uriaș. A unei lipse care arde și răstoarnă tot ce era cunoscut. Viața nu a fost blândă cu ea, iar acum îi cere din nou puterea de a merge mai departe, deși lumea întreagă pare să fi amuțit.
În fața unei astfel de pierderi, nu există cuvinte potrivite. Doar tăcere, lacrimi și o rugă în gând. Lumină, mamă! Ai fost totul pentru ea. Și e limpede că o vei rămâne, cât timp îi va mai bate inima.
