Zi de doliu pentru familia lui Alin Mario Berinde, adolescentul de 15 ani din Cenei, Timiș, ucis cu brutalitate de minori pe care îi considera prieteni. Comunitatea s-a strâns în număr mare pentru a-l însoți pe drumul către cimitirul local.
Trupul neînsuflețit a fost depus la capelă încă din ajun, iar astăzi are loc slujba și înhumarea. Atmosfera este una apăsătoare, marcată de plâns, rugăciuni și lumânări aprinse, în timp ce localnicii își exprimă solidaritatea cu familia greu încercată.
Durere fără margini la Cenei
Dincolo de mulțimea care a venit să-i aducă un ultim omagiu, se disting strigătele de suferință ale părinților. Dacă mama și-a trăit public durerea cu o zi înainte, acum tatăl a fost cel care a izbucnit în lacrimi în fața sicriului. Vecinii și colegii băiatului vorbesc despre un copil liniștit, iar prietenii apropiați încă încearcă să înțeleagă cum a fost posibilă o asemenea tragedie.
Întreaga localitate este marcată de pierderea unui copil aflat la început de drum, iar discuțiile despre violența între minori reaprind întrebări despre responsabilitate, prevenție și sprijin psihologic. Profesorii și apropiații au transmis mesaje de compasiune, în timp ce rudele pregătesc, în tăcere, detaliile ultimului rămas-bun.
Tatăl, adus sub escortă la capelă
Tatăl lui Alin, aflat în detenție și cercetat într-un dosar ce include acuzații legate de furt, acces ilegal la un sistem informatic și operațiuni financiare frauduloase (cu participație improprie), a primit permisiunea de a participa la ceremonie. Decizia a fost luată de autorități, cu condiția prezenței unei escorte, astfel încât bărbatul a putut rosti o ultimă rugăciune lângă fiul său.
„Mario! Mario! Unde ești, Mario? Mario, unde ești, de ce m-ai lăsat, Mario?! Nu cred… Mario, unde ești, Mario?! Nu mai pot… nu vreau… nu mai pot, Mario!”
Strigătul tatălui a răsunat în curtea capelei, în timp ce oamenii s-au retras instinctiv câțiva pași, lăsându-i spațiu pentru a-și trăi durerea. Imaginile sunt greu de privit, iar momentele de reculegere au alternat cu hohote de plâns. La intrarea în lăcaș, tatăl a fost sprijinit de agenți și de rude, abia reușind să se țină pe picioare.
Între timp, în jurul cazului au apărut informații despre un dosar deschis și discuții privind eventuale tensiuni ulterioare. În comunitate se vorbește cu teamă despre consecințele emoționale ale tragediei, iar apropiații familiei fac apel la calm și sprijin pentru cei rămași în urmă.
Ceremonia funerară continuă la cimitirul din localitate, unde rude, prieteni și vecini însoțesc convoiul. Lumânările, florile și tăcerea apăsătoare transformă satul într-un loc de reculegere, în timp ce numele lui Alin Mario Berinde este rostit încet, cu respect și cu speranța că astfel de drame nu se vor mai repeta.
