„Un mare făcător de minuni” — așa îl descrie cronicarul Zaharia Kopistenski pe Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți, prăznuit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an la 1 iulie. Miercuri. Exact miercuri, 1 iulie 2026, calendarul ortodox marchează cu cruce albastră această zi. E semn de importanță pentru spiritualitatea românească. Credincioșii sunt îndemnați să meargă la Sfânta Liturghie, să înalțe rugăciuni cerând sănătate și pace sufletească, ocrotire. Dar cine a fost, în realitate, acest sfânt? De ce povestea vieții sale zace relevantă după șapte secole?
Sfântul Leontie s-a născut la începutul secolului al XIV-lea și a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Bogdana din Rădăuți — una dintre cele mai vechi ctitorii monahale din Moldova, ridicată în vremea lui Bogdan I, întemeietorul statului moldovean. Acolo a primit numele monahal Lavrentie. Nu a rămas. S-a retras în pustnicie și a întemeiat un schit — cunoscut mai târziu drept „Schitul lui Lavrentie” — unde viața călugărilor urma rânduiala athonită: o singură masă pe zi, după apus, câteva ore de somn, restul timpului dedicat privegherii și rugăciunii. Pe locul acelei sihăstrii se află astăzi satul Laura, din comuna Vicovu de Sus, județul Suceava. Doar un sat. Nimic mai mult, și totuși totul.
Episcop în vremea lui Alexandru cel Bun: un ierarh care a ales de două ori smerenia
Potrivit izvoarelor istorice, Leontie a ajuns episcop al Rădăuțiului în vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), unul dintre cei mai importanți domni ai Moldovei medievale, cel care a consolidat structurile bisericești și administrative ale principatului — nu o mică treabă, în vremea aceea. Episcopia Rădăuților funcționa ca instituție ecleziastică recunoscută canonic de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. Una dintre cele două eparhii ale Moldovei, alături de cea a Romanului. La bătrânețe, Leontie a renunțat la demnitatea arhierească. S-a retras din nou la rugăciune. Un gest rar. Foarte rar, de fapt, în istoria Bisericii, și care i-a consolidat reputația de om al lui Dumnezeu, nu al puterii lumești. Tradiția bisericească îl consemnează și ca duhovnic al Sfântului Daniil Sihastrul — ceea ce îl plasa în centrul unei întregi rețele de sfințenie a Moldovei medievale.
Moaștele Sfântului Leontie de la Rădăuți, redescoperite după trei secole
După moarte, Leontie a fost îngropat în biserica de lemn a schitului pe care îl întemeiase. Ulterior, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Episcopală din Rădăuți. În jurul anului 1639 — imagine cumplită — în timpul unui atac asupra orașului, călugarii le-au ascuns pentru a le proteja. Au dispărut. Trei secole. Mai mult decât o viață de om, doar în întuneric. Abia cercetările arheologice desfășurate între 1974 și 1977 le-au readus la lumină, urmând tiparului altor cercetări similare din epocă, prin care Biserica Ortodoxă Română și instituțiile de patrimoniu au colaborat pentru identificarea și recuperarea relicvelor medievale. Din 1991, moaștele sunt păstrate într-o raclă, spre închinarea credincioșilor.
Canonizarea oficială a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 20 iunie 1992, în cadrul procesului mai larg de recunoaștere a sfinților români desfășurat după 1990. Credincioșii pot rosti întreaga rugăciune închinată sfântului în această zi: „Sfinte preacuvioase părinte Ierarhe Leontie, primeşti smerita noastră rugăciune, precum Mântuitorul a primit cei doi bani ai văduvei, şi cere pentru noi dar şi putere, ca toate poftele trupeşti călcând, să vieţuim în bună cinstire şi curăţie, agonisind iertare de păcate şi trecere fără primejdie în ceasul morţii, şi când vom trece noi întru nădejdea Învierii spre viaţa de veci, pururea să ne desfătăm de preafericita faţă a lui Dumnezeu Celui în Treime închinat şi slăvit, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!” Troparul zilei adaugă: „Cu ostenelile nevoințelor duhovnicești toată viața ți-ai petrecut-o și, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie și cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.”
Cum este primită această sărbătoare și ce se întâmplă în practica bisericească
Pelerinii se duc tradițional la Catedrala Episcopală din Rădăuți. Racla cu moaștele sale e scoasă pentru închinare și atrage fiecare an mulțimi. Episcopia Rădăuților organizează slujbe arhierești, cu participarea clerului din eparhie, iar autoritățile locale ale județului Suceava recunosc evenimentul ca parte a patrimoniului cultural și religios regional. Doar atât. Nimic mai ieșit din comun. Și totuși — presa locală și publicațiile bisericești consemnează anual această sărbătoare, subliniind legătura dintre Sfântul Leontie și identitatea spirituală a Bucovinei istorice.
Ce urmează după 1 iulie 2026
Pe 1 iulie 2026, credincioșii ortodocși din România vor comemora pentru a 34-a oară de la canonizare pomenirea oficială a Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți. Parohiile și mănăstirile din Episcopia Rădăuților vor programa slujbe de Sfântă Liturghie și parastase. Pelerinajele la moaștele sfântului vor continua pe parcursul zilei — același ritual, același zumzet de voci, aceeași lumânări. Pentru cei care nu pot ajunge la Rădăuți, rugăciunea și troparul pot fi rostite acasă, în cadrul pravileí de dimineață. Un om care a ales de două ori, în momente diferite ale vieții, să renunțe la confort — prima dată la liniștea mănăstirii, a doua oară la puterea episcopiei — lasă în urmă mai mult decât o zi de calendar. Lasă o întrebare care mușcă: ce fel de alegeri suntem dispuși noi să facem?