Patru sute unu de oameni au murit în azilele lui Viorel Pașca din Bihor. Îngropați pe un teren lângă un cimitir greco-catolic. DIICOT a destructurat rețeaua marți dimineață, după ce anchetatorii au strâns dovezi că gruparea opera din 2020, exploatând sistematic persoane cu dizabilități psihice — oameni incapabili să se apere sau să-și exprime voința.
Asociația „Dumbrava DPG – Dumnezeu Poartă de Grijă”, condusă de Pașca, găzduia în imobile din comunele Holod, Ceica, Tinca și Lăzăreni sute de persoane vulnerabile. Nu existau autorizații de funcționare. Nu existau servicii sociale licențiate conform Legii nr. 292/2011 a asistenței sociale. Personal calificat? Nici vorbă. Orice furnizor de servicii sociale este obligat prin lege să obțină acreditare de la Ministerul Muncii și licență de funcționare pentru fiecare serviciu — de fapt, condiții pe care rețeaua Pașca le-a ignorat complet. Prejudiciul estimat de procurori depășește 13 milioane de lei — aproximativ 2,5 milioane de euro, obținuți din pensii, indemnizații de handicap, donații, sponsorizări și ajutoare de înmormântare încasate după decesul victimelor.
Context legal și precedente: un sistem cu găuri cunoscute
Cazul Pașca nu este nici pe departe un accident izolat în peisajul protecției sociale din România. Anchete anterioare ale Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități și ale Corpului de Control al Ministerului Muncii au semnalat în mod repetat — vorbim de ani de zile — existența unor „azile fantomă”. Structuri informale. Care preiau pacienți din spitale psihiatrice și centre de plasament fără niciun cadru legal. Un raport al Avocatului Poporului din 2021 avertiza explicit că mii de persoane cu dizabilități psihice se află în structuri neautorizate, în condiții incompatibile cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România în 2011. Și totuși, avertismentele au rămas fără urmări concrete timp de ani de zile.
Ce înseamnă concret destructurarea rețelei Pașca
Comunicatul oficial DIICOT descrie schema în detaliu: „Începând din 2020 și până în acest an, un bărbat de 55 de ani a format împreună cu alte persoane o rețea de criminalitate organizată pe criterii familiale, având ca scop obținerea de foloase materiale din exploatarea unor persoane vulnerabile.” Procurorii merg mai departe cu descrierea. Spun că „persoanele vătămate care au decedat în spațiile deținute de către grupul infracțional organizat au fost înhumate pe un teren situat în proximitatea cimitirului greco-catolic, sumele acordate ca ajutor de înmormântare fiind încasate de către grupare.” Victimele nu beneficiau de îngrijire medicală, tratamentele fie nu erau administrate, fie erau aplicate incorect, iar supravegherea era asigurată de personal necalificat. Ancheta s-a extins și asupra primăriilor din Ceica, Holod și Tinca, de unde procurorii au ridicat deja documente.
Și iată paradoxul care îngroașă acest dosar: victimele au ajuns acolo trimise de spitale, primării și poliție din toată țara. Pașca însuși a confirmat-o după percheziții: „Provin de la spitale, primării, poliție și alte instituții din țară, din toate județele țării. Trimiși de către statul român la mine. Ca să îi îngrijesc, că n-au unde să-i țină. Că din spital, când se externează, n-au unde să-i trimită. Și atunci îi trimit la Dumbrava, cu ambulanța. Sau cu mașina poliției.” Complicitate instituțională tacită, una peste alta. Tocmai asta transformă cazul dintr-un simplu dosar penal într-un eșec sistemic.
Cum a ajuns dosarul la DIICOT și de ce abia acum
Fostul ministru al Muncii Florin Manole a explicat marți traseul sesizării: un incident din Mehedinți — oameni vulnerabili abandonați pe un trotuar — l-a condus pe firul rețelei până în Bihor. De fapt, așa au găsit-o. „Drept urmare, în luna iulie 2025, am trimis raportul Corpului de Control la Parchetul General. Apoi Parchetul l-a distribuit la DIICOT. Nu mi-am explicat nici atunci și nici acum de ce s-au închis ochii pe acest subiect. Sunt știri în presă de acum 3-4 ani despre acest subiect”, a declarat Manole pentru Libertatea. De ce a durat atât? Semnalele publice existau de ani de zile.
Reacțiile instituțiilor și ale lui Pașca
Ministerul Muncii a activat o celulă de criză marți. Ministrul interimar Dragoș Pîslaru a luat legătura direct cu autoritățile județene pentru relocarea celor aproximativ 380 de persoane găsite în viață în cele trei locații. DSU, condus de Raed Arafat, a mobilizat forțe medicale de urgență — starea victimelor fiind descrisă drept „critică”. Pașca, între timp, a ales altă cale. În timpul perchezițiilor, a postat pe Facebook imagini cu anchetatorii în imobilele sale, iar ulterior a minimizat acuzațiile, prezentând rețeaua drept un serviciu pe care statul însuși nu a fost capabil să-l ofere.
Ce urmează
Pasul imediat: audierea membrilor grupării și stabilirea numărului exact de complici, inclusiv a funcționarilor din primăriile vizate. Judecătorii vor decide în zilele următoare dacă Viorel Pașca și ceilalți reținuți rămân în arest preventiv. Relocarea celor 380 de supraviețuitori? Urgență socială separată, presiune pe un sistem de protecție deja suprasolicitat. Dar dosarul ridică o întrebare mai adâncă la care niciun comunicat oficial nu răspunde: câte instituții ale statului român știau și au continuat să trimită oameni la Dumbrava?