Trei senatori. Au plecat la PNL în mai puțin de șapte zile. Luni, 29 iunie, chiar din plenul Senatului, ultimii doi și-au anunțat plecarea, iar grupul „Pace-Întâi România” s-a trezit cu opt membri — distanță de un singur senator de la pragul minim legal care o ține pe picioare.
Dorin-Silviu Petrea, ales pe listele SOS România în județul Brăila, și Ștefan Borțun, intrat în Parlament pe listele POT din județul Tulcea, au anunțat de la tribuna Senatului că se alătură grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. Fără furie. Fără cuvinte grele. Petrea le-a mulțumit foștilor colegi și liberalilor, rostind textual: „Vreau să mulțumesc colegilor de la grupul Pace-Întâi România pentru toată activitatea pe care am făcut-o împreună și, de asemenea, vreau să mulțumesc colegilor de la grupul parlamentar al Partidului Național Liberal pentru faptul că ne-au acceptat. Doamne ajută!” Borțun? Mai scurt: „Mulțumesc echipei din care am făcut parte și celor care m-au primit în echipa lor.”
Dar uite, cu câteva zile înainte, senatorul Adrian Peiu — ales pe listele SOS România în județul Ialomița — făcuse aceeași pas. Peiu nu doar că a plecat la PNL, ci a fost numit imediat lider interimar al organizației județene PNL Ialomița. De fapt, detaliul ăsta spune totul: plecările nu sunt spontane. Sunt negociate.
Ce spune Regulamentul Senatului și de ce fiecare senator e crucial
Regulamentul Senatului, în forma consolidată pe site-ul instituției, e foarte clar la articolul 17: un grup parlamentar trebuie să aibă cel puțin șapte senatori aleși pe listele aceluiași partid. Sub asta — nu mai există. Grupul se dizolvă de drept. Senatorii rămași se afiliază în alt grup sau rămân neafiliați — statut care îi taie de la funcții în comisii și de drepturi procedurale. După cele trei plecări, grupul „Pace-Întâi România” a coborât la opt. Toți din SOS România. Marja de siguranță? Un om. Unu.
Precedente: migrația parlamentară nu e nouă
România are o tradiție lungă de transferuri parlamentare în vremuri de criză politică sau când se formează guverne. După alegerile din 2016, parlamentari aleși pe liste mici sau independente au migrat treptat spre PSD și ALDE în primele luni, consolidând majoritatea pentru Grindeanu și Tudose — asta a fost standardul. După 2020, Pro România a pierdut oameni în favoarea PSD, lună după lună. Modelul nu se schimbă: partidele de protest devin surse de recrutare pentru structurile care au resurse. Pentru cei cu acces la puterea executivă.
Reacțiile: tăcere
PNL nu a emis declarații detaliate. Nici reprezentanții grupului PACE. Conducerea liberală nu a ținut conferință de presă — au tratat asta ca o procedură internă banală. Grupul „Pace-Întâi România”? Nici un comunicat oficial, nici un senator rămas nu a luat cuvântul în plen pentru a comenta. Niciun atac public. De fapt, absența unei confruntări dure sugerează două posibilități: fie plecările erau anticipate, fie o lovitură sub centură ar fi accelerat și mai tare erodarea. SOS România — partidul pe ale cărui liste sunt aleși cei mai mulți senatori din grup — nu a anunțat măsuri disciplinare.
De ce contează acum
România nu are Guvern investit. Sesiunea parlamentară s-a închis marți fără vot pe un nou Executiv. Fiecare vot din Parlament are greutate reală în situația asta. PNL, cu Ilie Bolojan la conducere, câștigă numeric exact când formarea unei majorități stabile e miza centrală. Fiecare senator atras dintr-un grup mic înseamnă un vot în plus la viitoarea învestire a Guvernului și un vot în minus pentru opoziție. Doar că plecările nu vin din partide mari — vin din SOS România și POT, formațiuni intrate în Parlament pe valul din toamna lui 2024. Care nu au reușit să se țină pe picioare.
Ce urmează
Săptămânile următoare sunt decisive. Dacă negocierile pentru Guvern avansează, PNL trebuie să dovedească că are majoritate funcțională în ambele camere — și fiecare afiliere nouă e argument în fața coaliției. Grupul PACE, cu opt senatori și fără marjă de eroare, intră în toamna parlamentară ca o structură fragilă. Vulnerabil. Președintele Senatului urmează să valideze formal afiliațiile — procedură de rutină, fără vot. Dar întrebarea rămâne: mai sunt senatori din grupurile mici care vor face același calcul?