„Înțelegeți acum de ce mitomanul Bolojan blochează orice soluție de formare a guvernului?” — cu această întrebare retorică, senatorul PSD Daniel Zamfir a lansat joi seară, pe Facebook, un atac direct la adresa premierului demis Ilie Bolojan. Postarea, publicată în mediul public și preluată rapid de presa online, a aprins din nou dezbaterea despre limitele competențelor unui guvern demisionar.
Zamfir susține că Guvernul Bolojan a semnat joi un contract pentru implementarea Portofelului European de Identitate Digitală cu o companie din Germania. Senatorul nu oferă denumirea companiei sau valoarea contractului — doar cataloghează documentul drept un „mega tun” și îl prezintă ca dovadă că premierul demis ar tergiversa intenționat formarea unui nou Executiv pentru a rămâne la putere. Iar apoi, în același stil, Zamfir s-a lansat: „Faci orice să rămâi la comanda Guvernului ca să poți livra ce ți se cere! Ești un instrument jalnic și cinic și vei ieși rapid și urât din istorie, mincinosule!” Un limbaj rar întâlnit chiar și pentru standardele disputelor politice românești, hai să fim sinceri.
Acuzația vine pe un fond politic deja tensionat. România se află de mai multe săptămâni în impas guvernamental. De fapt, negocierile pentru instalarea unui cabinet cu majoritate parlamentară nu au produs până acum un rezultat concret. Bolojan conduce Executivul în regim demisionar, ceea ce îi limitează, cel puțin formal, competențele la afaceri curente. Dar răul stă în detalii: poate un guvern demisionar să semneze contracte de anvergură sau nu?
Contextul legal: ce are voie să facă un guvern demisionar
Constituția României prevede la articolul 110 că Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplinește doar actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern. Sintagma „afaceri curente” nu este definită explicit în lege. Nici Curtea Constituțională nu are o decizie clară și recentă care să traseze o limită fermă. Practica instituțională din ultimii ani arată altceva: guvernele demisionare au semnat și acte cu implicații financiare semnificative, invocând obligații asumate anterior sau termene europene imperative. Această zonă gri alimentează, ciclic, acuzații politice de tipul celor lansate joi de Zamfir.
Contractul de portofel digital, în centrul disputei politice
Contextul tehnic al contractului există și este verificabil. România are obligația, conform Regulamentului european eIDAS 2.0 adoptat de Parlamentul European în 2024, să implementeze Portofelul European de Identitate Digitală până la sfârșitul anului 2026. Nerespectarea acestui termen? Proceduri de infringement din partea Comisiei Europene, cu consecințe financiare directe asupra bugetului de stat. Aplicația va permite cetățenilor să stocheze electronic documentele de identitate, permisul auto, diplomele sau alte acte și să le folosească atât online, cât și în interacțiunile fizice cu instituțiile statului. Guvernul a ales soluția tehnică dezvoltată de Germania, după evaluarea mai multor variante testate la nivelul Uniunii Europene în cadrul unor consorții pilot.
Nu este prima dată când un contract guvernamental legat de identitatea digitală devine subiect de controversă în România. În 2021 și 2022, proiectul cărții de identitate electronice a generat dispute similare privind procedurile de achiziție și alegerea furnizorilor. Investigațiile anunțate public? Niciuna nu s-a finalizat cu o decizie judiciară definitivă. Modelul se repetă: un contract tehnic cu miză europeană devine rapid monedă de schimb în negocierile politice interne (și aici apare și întrebarea firească: cât de util este, într-adevăr, pentru că se pare că pentru politicieni e mai util scandalul decât soluția).
Reacții și absența transparenței
Premierul demis Ilie Bolojan nu a răspuns public acuzațiilor formulate joi seară. Tăcere. Guvernul nu a emis, până la publicarea acestui articol, niciun comunicat care să detalieze contractul: valoare, durată, condiții sau procedura de achiziție urmată. PSD nu a solicitat oficial, prin mijloace parlamentare, documente sau clarificări de la Executiv — acuzația a rămas, deocamdată, în zona declarațiilor de pe rețelele sociale. Absența informațiilor publice lasă loc interpretărilor politice și face imposibilă orice evaluare independentă a legalității sau oportunității actului. Constituționaliștii consultați în spațiul public sunt împărțiți: unii consideră că un angajament european cu termen fix intră în categoria afacerilor curente permise; alții susțin că un contract de implementare tehnologică cu o companie privată străină depășește această limită. Una peste alta, nu e nici clar, nici transparent.
Ce urmează
Următoarea etapă concretă în criza guvernamentală este desemnarea unui nou candidat la funcția de premier, proces care depinde de consultările președintelui cu partidele parlamentare. Dacă negocierile continuă să treneze, Bolojan rămâne premier demisionar și poate semna în continuare acte pe care opoziția le va contesta politic, contractul după contractul. În paralel, orice clarificare despre contractul semnat joi — valoare, beneficiar exact, procedura urmată — ar putea fi solicitată public prin intermediul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Până atunci, răspunsul pe care din ce în ce mai mulți cetățeni și-l pun nu este dacă portofelul digital e util. Ci cine plătește, cât, și cui i-a fost atribuit contractul.