Deficitul bugetar al României a scăzut cu peste 40% în primele cinci luni din 2026. De la 64 de miliarde de lei la 36 de miliarde. Ilie Bolojan a anunțat cifra pe Facebook și a mulțumit românilor pentru „traversarea acestei perioade”. Doar că ce nu a spus e la fel de important.
Reducerea de 28 de miliarde de lei. Reală. Prima corecție serioasă a cheltuielilor publice după ani în care statul a cheltuit constant peste posibilități. Bolojan a descris situația ca pe un tratament medical: „Ca să-ți fie bine și să te însănătoșești, în prima etapă a tratamentului poate să-ți fie mai rău. Este calea spre însănătoșire.” Analogia e elegantă, sigur. Dar nu toți pacienții au plătit aceeași consultație, asta-i treaba.
Austeritatea aplicată de Guvernul Bolojan a funcționat pe un principiu selectiv — bine calculat, de fapt. TVA-ul a urcat la 21%, iar unele cote reduse au fost eliminate complet, ceea ce a scumpit produsele de consum și a alimentat o presiune inflaționist care nu dispare ușor din mințile oamenilor. Pensionarii. Salariații din sectorul public. Familiile cu copii. Toți au simțit direct presiunea asta. Puterea de cumpărare a scăzut. Prețurile din magazine au rămas sus.
Context legal și instituțional: cine decide și pe ce bază
Execuția bugetară este publicată de Ministerul Finanțelor în baza Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, care obligă Guvernul la raportare lunară — asta-i procedura standardă, dar cu o mână întinsă. Modificările de TVA și de taxe pe cifra de afaceri au fost operate prin Ordonanțe de Urgență, instrument care permite Executivului să adopte măsuri fiscale fără dezbatere parlamentară prealabilă completă. Curtea de Conturi și Consiliul Fiscal sunt instituțiile cu rol de verificare independentă a acestor cifre. Rapoartele lor detaliate? Apar de regulă cu întârziere de câteva luni față de anunțurile politice. Această asimetrie informațională lasă spațiu ca mesajele selective — cum este postarea lui Bolojan — să domine discursul public înainte ca cifrele să poată fi contestate cu date complete.
Precedente: România și ciclul austeritate-relaxare fiscală
Nu e prima dată când România aplică austeritate asimetrică, una peste alta. În 2010, Guvernul Boc a tăiat salariile bugetarilor cu 25% și pensiile cu 15%, în timp ce marile companii cu capital străin au beneficiat de stabilitate fiscală garantată prin acordurile cu FMI și Banca Mondială. Atunci, ca și acum, povara corecției a căzut disproporționat pe cetățenii cu venituri fixe — pe oamenii care nu aveau ce să taie mai departe. Diferența față de 2026 este subtilă, dar importantă: atunci existau condiții externe explicite impuse de creditori internaționali. Acum? Decizia privind scutirea fiscală pentru multinaționale pare să fi venit din interiorul coaliției de guvernare, fără o presiune externă documentată public.
Taxa redusă la jumătate pentru marile companii, fără explicații oficiale
Detaliul care schimbă tot. În același interval în care gospodăriile plăteau mai mult la cumpărături, Guvernul Bolojan reducea taxa pe cifra de afaceri pentru companiile mari de la 1% la 0,5%, urmând ca aceasta să fie eliminată complet din 2027. Motivele oficiale nu au fost explicate public de Executiv — radio tăcere de la minister. Analistul economic Aurelian Dochia a oferit în februarie 2026 o explicație tehnică: eliminarea plafonului de deductibilitate „are legătură cu alinierea legislației fiscale la standardele OCDE, nu doar cu sprijinirea companiilor mari”, precizând că „limita de 1% a fost introdusă pentru a reduce practicile de optimizare fiscală prin care unele multinaționale își diminuau profitul impozabil în România”. Dar Guvernul însuși? Tacere.
Și mai e ceva. Postarea lui Bolojan de pe Facebook nu conține niciun cuvânt despre datoria publică. Care continuă să crească. Niciun reper despre inflație. Sau scăderea veniturilor reale. Mesajul e construit exclusiv în jurul deficitului, prezentat ca indicator unic al sănătății financiare a statului — iluzia optică perfectă. Un deficit mai mic cu o datorie în creștere și cu cetățeni mai săraci e o victorie parțială. Nu o însănătoșire completă. Bolojan însuși avertizează în postare că „populismul, clientelismul și risipa ne pot readuce cu spatele la zid” — o frază corectă în principiu, de-acord. Dar care evită cu grijă întrebarea opusă: cine a decis că marile companii merită scutiri fiscale tocmai când cetățenii obișnuiți absorbeau creșteri de taxe?
Reacțiile părților implicate: tăcere oficială, critici difuze
Reacția Guvernului la criticile privind asimetria fiscală a fost, până acum, absența. Punct. Niciun ministru de Finanțe nu a organizat o conferință de presă dedicată explicării reducerii taxei pe cifra de afaceri pentru companiile mari în contextul austerității generale. Opoziția parlamentară a ridicat problema în câteva interpelări, fără ecou mediatic major — cum ar trebui, de fapt. Mediul de afaceri reprezentat de asociațiile multinaționalelor a primit decizia favorabil, fără declarații publice care să exprime recunoștință. Sindicatele din sectorul bugetar au protestat punctual față de înghețarea salariilor, dar fără să conecteze explicit această măsură cu relaxarea fiscală pentru companii. Lipsa unei dezbateri publice coerente pe această temă rămâne în sine un semnal glas.
Ce urmează
Execuția bugetară pe primele șase luni din 2026 va fi publicată de Ministerul Finanțelor la sfârșitul lui iulie — atunci vom putea vedea dacă traiectoria deficitului se menține sau dacă cifrele de până acum reflectă presiuni sezoniere care se vor normaliza. Consiliul Fiscal urmează să publice în același interval o evaluare independentă a sustenabilității corecției bugetare. Din 2027, eliminarea completă a taxei pe cifra de afaceri pentru marile companii va deveni efectivă — impactul fiscal al acestei decizii va putea fi cuantificat abia atunci, când va fi prea târziu pentru corective majore. Până la acel moment, întrebarea rămâne deschisă: o corecție de deficit care apasă mai tare pe umerii celor cu venituri mici și ușurează sarcina celor cu cifre de afaceri mari chiar poate fi numită reformă?