„Simion i-a promis președintelui că votează”, a transmis Sorin Grindeanu, potrivit lui George Becali, deputat AUR și unul dintre cei care au votat pentru învestirea Guvernului Veștea, luni, în plenul reunit al Parlamentului. Declarația aruncă o umbră serioasă asupra modului în care s-au purtat negocierile. Și ridică întrebări directe. Credibilitatea angajamentelor verbale între liderii politici români e pusă serios la îndoială.
Guvernul propus de Aurel Veștea a eșuat să obțină minimul necesar de 233 de voturi favorabile pentru învestire — asta s-a întâmplat luni. Executivul nu a reușit nici măcar să atingă pragul total de 233 de voturi exprimate, „pentru” și „împotrivă” la un loc, ceea ce înseamnă că procedura de desemnare a unui prim-ministru trebuie reluată de la zero, una peste alta. Conform articolului 103 din Constituția României, după un eșec la vot, Președintele are obligația să inițieze din nou consultări cu grupurile parlamentare reprezentate în Parlament și să propună un nou candidat pentru funcția de prim-ministru — și are zece zile constituționale pentru a face asta.
Becali susține că Grindeanu i-ar fi relatat personal episodul, indicând că liderul PSD era vizibil uimit de comportamentul lui George Simion. De fapt, cuvintele lui Becali sunt destul de directe: „Grindeanu mi-a spus că se minuna și el. Adică, mie nu-mi vine să cred. «Nu-mi vine să cred, i-a promis președintelui că votează. Nu-mi vine să cred așa ceva. Simion i-a promis președintelui că votează». Da, așa a spus. Întrebați-l pe el, dacă voi credeți că mint. Eu nu mint”. Dacă e adevărat, înseamnă că există o versiune în care AUR s-ar fi angajat față de șeful statului să susțină Executivul. Angajament nerespectat. Punctual.
Doar că — și asta e cruciala — Becali nu a fost un simplu observator al negocierilor: el însuși a votat „pentru” Guvernul Veștea, în timp ce colegii săi din AUR au votat, în majoritate, împotrivă. Poziția sa în partid devine incomodă. Mai ales în condițiile în care liderul George Simion a respins orice acuză de înțelegere prealabilă cu PSD sau cu Președinția.
Precedente și context: promisiunile verbale în negocierile de coaliție
Nu este prima dată în istoria recentă a politicii românești când angajamentele informale se destramă în momentul votului. Un precedent relevant îl reprezintă criza politică din 2019-2020, când negocierile pentru susținerea Guvernului Orban au implicat semnale contradictorii din partea mai multor formațiuni parlamentare, inclusiv voturi surpriză care au răsturnat calculele aritmetice ale Palatului Cotroceni. De asemenea, în 2021, negocierile pentru Guvernul Ciucă au necesitat mai multe runde de consultări tocmai din cauza angajamentelor verbale neconfirmate ulterior în scris — e o problemă recurentă. Practica angajamentelor fără formalizare documentară rămâne o vulnerabilitate structurală a sistemului parlamentar românesc, semnalată în mod repetat de analiști politici și de rapoartele Comisiei de la Veneția privind stabilitatea instituțională.
Reacția lui Becali despre Bolojan și riscurile asumate de Grindeanu
Întrebat dacă Grindeanu ar fi luat aceeași decizie dacă ar fi putut da timpul înapoi — adică dacă ar fi procedat tot la îndepărtarea lui Ilie Bolojan din funcția de președinte interimar al PSD —, Becali nu a lăsat loc de interpretare: „Bolojan trebuia dat jos. Cu orice risc trebuia dat jos. De ce? Ne ducea de râpă.” Sugestiv. Declarația sugerează că, în viziunea lui Becali și a fracțiunii care a votat alături de PSD, calculul politic nu s-a schimbat în urma eșecului învestiturii.
Îndepărtarea lui Bolojan de la conducerea PSD a precedat direct propunerea Guvernului Veștea și a marcat o ruptură internă în partid. Bolojan, fost președinte al Consilului Județean Bihor și cunoscut ca un administrator sobru, cu imagine de tehnocrat, acumulase o autoritate reală în PSD în intervalul scurt de după alegerile din 2024. Grindeanu a preluat conducerea partidului într-un moment de maximă presiune, iar tentativa de a forma un guvern cu susținere externă — inclusiv, se pare, cu o promisiune verbală din partea AUR — s-a dovedit fragilă. Foarte fragilă, de fapt.
Reacțiile publice au fost, până acum, previzibile. Simion a negat. Orice angajament față de Președinție, invocând suveranitatea de decizie a grupului parlamentar AUR. PSD nu a confirmat oficial versiunea lui Becali, preferând să comunice prin declarații generale despre „trădarea” unor parteneri de negociere. Și Președinția? N-a comentat public acuzațiile privind promisiunile verbale, conform practicii instituționale standard în astfel de situații.
Ce urmează concret: Președintele Klaus Iohannis are la dispoziție zece zile constituționale pentru a relua consultările și a desemna un nou candidat la funcția de prim-ministru. Sursele politice indică deja că negocierile informale au reînceput, iar numele vehiculate includ atât tehnocrați, cât și figuri din interiorul coaliției actuale — dar cine garantează că o nouă promisiune verbală va ține de data asta? Dacă un al doilea candidat propus va eșua la vot, Constituția prevede dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate — un scenariu pe care niciun partid major nu îl dorește în mod deschis, dar pe care nimeni nu îl poate exclude în contextul actual.