„Închidem sala și când iese fumul alb deschidem sala” — asta e metafora cu care Kelemen Hunor a rezumat marți, de la Palatul Cotroceni, singura formulă pe care o vede viabilă pentru deblocarea crizei guvernamentale din România. Punct. A spus-o în contextul noilor consultări pe care le-a convocat președintele Nicușor Dan cu partidele parlamentare, după ce prima rundă de negocieri a dat de capăt fără să producă vreun premier agreat de majoritate.
Hunor a venit cu trei variante concrete. Doar că le-a pus pe toate sub o condiție: „Oricare dintre aceste variante trebuie începute cu un acord politic între partidele parlamentare, înainte de nominalizarea unui premier.” Prima — guvern minoritar PNL-USR-UDMR, susținut transparent de PSD. Formula asta? PSD a zis deja nu. A doua: monocolor PSD, cu sprijinul PNL, USR și UDMR. A treia, și cu adevărat complicată, înseamnă redescoperirea fostei coaliții extinse — PSD, PNL, USR, UDMR și grupul minorităților — pentru o majoritate subțire, dar care să-și facă treaba în Parlament.
Cadrul constituțional și procedura standard
Constituția României, articolul 103, zice că președintele desemnează un candidat pentru prim-ministru după consultarea partidului cu majoritatea absolută. Sau, dacă asta nu există, după consultarea tuturor grupurilor parlamentare. Candidatul are zece zile să ceară votul de învestitură. Gata. Dacă Parlamentul respinge două cereri consecutive, președintele poate dizolva parlamentul (după consultări, bineînțeles). Asta explică jocul real din spatele ideii lui Hunor: un acord politic prealabil ar tăia din termene și ar elimina riscul unui al doilea eșec, cu toată crama lui constituțională.
Precedente și istoricul crizelor guvernamentale recente
România nu e la prima criză. 2019-2020: după căderea guvernului Dăncilă prin vot de neîncredere, negocierile au durat săptămâni. A trebuit o desemnare eșuată — Ludovic Orban, respins inițial — înainte ca ceva să meargă. Apoi 2021: USRPLUS se retrage din coaliție și iată-ne fără guvern investit timp de două luni. Record în istoria postcomunistă a țării, pur și simplu. Ambele episoade au demonstrat clar că nominalizezi un premier fără acord politic și prelungești blocajul, nu-l rezolvi.
Reacțiile partidelor și mișcarea așteptată de la Cotroceni
Kelemen Hunor a sugerat că Nicușor Dan ar putea să nu se grăbească cu o nominalizare nouă, ci să lase partidele să negocieze între ele. „Aș face invers”, a zis liderul UDMR, indicând joi drept termen rezonabil. PSD a respins deja. Prima variantă? Nope — nu vor să susțină transparent un guvern PNL. Ceilalți? Pozițiile pe variantele doi și trei nu au fost formalizate public. USR nu a confirmat nicio colaborare cu PSD, indiferent cine ar conduce. Fără acord între cei trei actori principali, aritmetica nu merge pentru niciuna din variante. Gata.
Metafora conclavului papal pe care a folosit-o Hunor nu e doar cuvinte goale — ea schimbă chiar logica procedurii, de fapt. Partidele negociază fără presă, fără declarații publice, fără presiunea nominalizărilor ratate unu după alta. Al doilea eșec la învestitură ar încurca semnificativ calendarul politic și pe cel bugetar, cu rectificarea și legea bugetului deja amânate.
Ce urmează
Nicușor Dan o să facă o nominalizare nouă după consultările de marți. Posibil joi, după sugestia lui Hunor. Dacă partidele nu ajung la înțelegere, președintele poate designa altcineva și reiau circul. Calendarul bugetar apasă: fără guvern investit, rectificarea și negocierile cu instituțiile financiare internaționale rămân în aer. Rămâne de văzut dacă liderii sunt dispuși să intre-n „sala” lui Hunor și, mai ales, ce culoare va avea fumul care iese de acolo.