Keir Starmer demisionează. Luni. Din funcția de lider laburist și, implicit, din cea de prim-ministru. Decizia? Luată în interesul țării și al partidului pe care îl conduce — cel puțin aia e versiunea oficială. Calendarul pentru alegerea succesorului? Anunțat și ăla. Presiunile interne din grupul parlamentar laburist? Au devenit vizibile de ceva vreme, iar toată lumea se întreba în sinea ei dacă mai are vreun șans să-și ducă partidul la o nouă victorie electorală.
Declarația oficială și mesajul transmis Regelui
La o conferință de presă, Starmer a recunoscut-o direct: în interiorul Partidului Laburist au existat semne clare că e nevoie de schimbare la vârf. Și-a asumat întrebarea cu care se confrunta partidul, reproducând răspunsul colegilor săi parlamentari — cinstit și fără loc de interpretare:
„Întrebarea pe care partidul meu și-o pune acum este dacă sunt persoana cea mai potrivită pentru a conduce Partidul Laburist la următoarele alegeri generale. Am auzit răspunsul grupului meu parlamentar la această întrebare și accept acel răspuns cu bunăvoință.”
Hotărârea nu-i personală, a ținut să precizeze. E pentru binele Marii Britanii și al Partidului Laburist — același argument pe care l-a mai folosit de-a lungul mandatului: „Fiecare decizie pe care am luat-o a fost despre a pune pe primul loc țara pe care o iubesc. De aceea voi demisiona din funcția de lider al Partidului Laburist.” Cuvintele-s clare, doar că tonul în care le-a rostit era mai puțin decis decât de obicei (nu că asta ar mai conta acum).
Și-a informat deja pe Rege. Protocole constituționale britanice — trebuia să-l anunțe pe Majestatea Sa în privat înainte de orice comunicat public: „Am vorbit în această dimineață cu Majestatea Sa Regele pentru a-l informa cu privire la decizia mea.” Constitutia nescrisă britanică e foarte clară pe punctul ăsta: prim-ministrul notifică Coroana, Regele desemnează un interimar de la ministerul apărării sau alte funcții senior și după aia oastea laburistă se bate între ei cine preiau comanda.
Context și procedură: cum funcționează succesiunea în sistemul britanic
Succesiunea la conducerea unui partid de guvernământ în Marea Britanie nu e reglementată de vreun cod scris. Nope. Fiecare partid are regulamentele sale interne, iar între astea și cutumele constituționale, se-ntinde o zonă gri pe care parlamentarii o cunosc foarte bine. La Laburiști, Comitetul Executiv Național e cel care decide regulile și calendarul pentru noul lider. Liderul nou ales urmează să fie numit prim-ministru de către suveran — obligație constituțională, de fapt, pentru că partidul are majoritatea în parlament. Până atunci? Un ministru senior face treaba și-și ține gura.
Precedente istorice: demisii celebre din fruntea laburiștilor
Starmer nu-i primul. Tony Blair — aia-i cea mai cunoscută poveste — a demisionat în 2007. De ce? Gordon Brown și o parte semnificativă a grupului parlamentar laburist i-au zis, cu cuvinte frumoase dar ferme, că nu-l mai susțin. Jeremy Corbyn? Tot așa. 2020. După ce alegerile din 2019 l-au spulberat. Corbyn a plecat, iar în aprilie aceluiași an, Starmer a fost ales. Și Starmer devine el însuși parte dintr-un șir de lideri laburiști care au ales să plece atunci când semnalele din partid au fost de neînțeles pentru orice prost.
Reacții din partid și din opoziție
Anunțul a stârnit o mică furtună. Parlamentari laburiști au transmis mesaje de recunoștință — e adevărat, victoria din 2024 a fost pe seama lui Starmer, care a reabilitat imaginea partidului după era Corbyn. Conservatorii? Și-au văzut ocazia: declar asta drept mărturisire de eșec guvernamental și cer alegeri anticipate. Nigel Farage și Partidul Reformă au zis pe-aia că „e inevitabil” — firesc, dai că sondajele îl aveau pe Starmer la cote de popularitate scăzute de ceva vreme.
Ce urmează: calendar și candidați
Starmer a cerut urgent conducerii Partidului Laburist să grăbească procedura. Calendarul? Pus pe hârtie imediat: „Am cerut Comitetului Executiv Național al Partidului Laburist să stabilească un calendar pentru alegerea unui nou lider. Nominalizările se vor deschide pe 9 iulie. Acest lucru va asigura că Partidul Laburist va avea un nou lider până la revenirea Parlamentului în septembrie.” Miniștri din cabinet? Mulți se gândesc deja dacă au șanse. Până la selectarea noului lider, Starmer rămâne premier în exercițiu — continuitatea trebuie asigurată pe vară, ca să nu se întrerupă nimic important și să nu se vorbească prea mult pe presă.