Victor Ponta. Fostul prim-ministru a ieșit în față și a mâncat pâine albă cu declarații despre criza politică din România, susținând că un guvern de uniune națională devine din ce în ce mai probabil. Ba chiar — și asta-i partea interesantă — nu exclude să revină la funcția de șef al Guvernului. Toate astea în timp ce Adrian Veștea se chinuie cu negocierile pentru o nouă coaliție.
Constituția și mecanismul de formare a guvernului
Potrivit Constituției României, Președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru. După ce consultă partidul cu majoritatea în Parlament sau, dacă nu există o asemenea majoritate, după ce consultă toate grupurile parlamentare. Candidatul are zece zile — doar zece. Pentru a prezenta programul de guvernare și lista Cabinetului în fața Parlamentului, care acordă apoi învestitura prin votul majorității deputaților și senatorilor. Cand niciun partid nu deține o majoritate clară (și asta e exact situația acum), negocierile pentru o coaliție largă devin o povară grea, iar dacă mai mulți candidați pică la rând, Parlamentul poate fi dizolvat conform articolului 89 din Constituție.
România mai vorbise de asta înainte
Perioada 2019-2020 a dus la un guvern Orban în minoritate, care a fost ras cu moțiunea de cenzură. După aia, negocierile s-au-ntins și s-au-ntins. În 2012 însă — România știe bine formula asta — Victor Ponta însuși a condus un guvern de uniune națională, reunind mai multe forțe politice sub USL. A durat cât a durat. De fapt, durabilitatea a fost mai scurtă decât promitea. Mesajul istoric: când blocajul politic amenință stabilitatea, guvernele de uniune națională apar ca soluții de avarie, nu ca modele pe termen lung.
Ce-a spus Ponta, exact
România atraversează o perioadă ciudată, spune Ponta, în care niciun partid nu pare gata să aibă guvernarea pe umeri. Asta-i situația. Și el? Pregătit să preia mandatul de premier, dar numai dacă Parlamentul îl susține. Vorbește despre o majoritate largă, negociind cu mai multe formațiuni politice — cu o singură excepție: USR, pe care l-a judecat drept incompatibil cu o asemenea structură.
Fostul premier a declarat că „soluția pentru stabilitatea politică ar putea fi un guvern de uniune națională, format din mai multe partide parlamentare”. În viziunea sa — și-ntr-adevăr, e o listă generoasă — formula ar include PSD, PNL, AUR, UDMR, SOS România, POT și grupul minorităților naționale. Scop: majoritate parlamentară solidă. Dar (și asta e cruciala) Ponta a subliniat că „în lipsa susținerii unor formațiuni-cheie, precum UDMR, formarea unei majorități stabile devine extrem de dificilă”.
A vorbit și despre Ministerul Finanțelor. Portofoliul ăsta e o cărămidă de colț, a insistat el, esențial pentru echilibrul economic al oricărui Executiv. Miniștri cu experiență în gestionarea crizelor economice — asta trebuie. Ponta a scos și critici la adresa celorlalte partide, zicând că au probleme serioase cu toleranța internă, cu acceptarea ideilor divergente din interior. E gura cuiva care s-a chinuit în PSD de fiecare dată când a vrut să spună ceva critic.
Reacțiile partidelor
Declarațiile nu au primit aplauze. PSD și PNL au ocolit comentariile directe, preferând să vorbească public doar despre negocierile cu Adrian Veștea. AUR? SOS România? Tăcere. De obicei, partidele mari respinge public ce vine din afara cercului oficial de negocieri, chiar dacă în culise caută febril orice ieșire din blocaj. E o teatrală destul de veche.
Urmează ce?
Atenția acum e pe Adrian Veștea și pe capacitatea lui de a aduna voturi pentru învestitură. Dacă pierde, Președintele reia procedura de desemnare, și atunci scenariul Pontei ar putea să sară din nou în discuție. Termenele constituționale strânge. O criză guvernamentală prelungită ar putea duce direct la dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate.