Criminalul din Mureș, de negăsit după o lună. Criminologul Dan Antonescu explică greșelile care i-au dat timp să dispară
La o lună după ce și-a ucis cu sânge rece fosta iubită, Emil Gânj rămâne de negăsit. În ciuda unei mobilizări fără precedent — sute de polițiști, jandarmi, salvamontiști, câini de urmă și drone —, bărbatul se sustrage încă legii. Criminologul Dan Antonescu, fost șef al Serviciului Omoruri, spune că explicația acestui eșec stă în greșelile comise mult înainte de tragedie.
Semnalele de alarmă ignorate
Antonescu amintește că, în februarie 2024, pe numele lui Emil Gânj fusese emis un mandat de arestare pentru o altă faptă gravă. Condamnat anterior pentru omor calificat și eliberat din penitenciar, acesta era deja un pericol evident.
În acea perioadă, spune criminologul, Gânj a răpit-o pe aceeași femeie pe care, câteva luni mai târziu, avea s-o ucidă. „A stat cu ea două zile în pădure, a sechestrat-o până când a reușit să fugă. Dacă nu cu un an înainte, măcar atunci era momentul în care trebuia mobilizat un dispozitiv de căutare la fel de amplu ca cel de acum. Dar asta nu s-a întâmplat”, subliniază Antonescu.
Mai mult, bărbatul și-a îndepărtat în mod ilegal brățara electronică de monitorizare, un gest care ar fi trebuit să declanșeze o reacție imediată din partea autorităților. „Era clar că e dispus să comită o faptă gravă. Faptul că aceste semnale nu au fost luate în calcul a dus, din păcate, la tragedia pe care o vedem astăzi.”
Efectul pervers al recompensei
După crimă, anchetatorii au anunțat o recompensă pentru informații care să ducă la prinderea lui. Dar, potrivit lui Antonescu, această măsură a produs mai mult haos decât rezultate concrete.
„Au apărut nenumărate apeluri false la 112. Inclusiv un cioban a pretins că a fost agresat de Gânj și că i s-a furat mâncarea, dar s-a dovedit că era o minciună, doar ca să obțină banii. Dacă cineva ar fi știut cu adevărat unde e și nu era complice sau prieten cu el, ar fi anunțat fără să fie nevoie de bani. În schimb, recompensa a adus informații fără valoare reală”, explică fostul șef al Serviciului Omoruri.
Premeditare rece și calculată
Din probele strânse până acum reiese că Gânj și-a pregătit minuțios atacul. S-a înarmat din timp cu un topor și a așteptat deliberat momentul potrivit. „Știa că locuința victimei era păzită de poliție. Pândea schimbul de tură, observa dacă există vreo pauză, dacă se retrage echipajul pentru câteva minute. Când a găsit fereastra perfectă, a acționat”, spune Antonescu.
Această rutină, adaugă el, era un fel de „antrenament” pentru viața pe fugă. Gânj este obișnuit cu traiul în pădure, știe cum să-și facă provizii și cum să se ascundă în medii izolate.
Unde ar putea fi acum
Ipotezele criminologului variază: fie bărbatul a părăsit țara, fie rămâne ascuns în zone greu accesibile din România. „E greu să treci granița când ești dat în urmărire internațională, dar nu imposibil. Pe de altă parte, e posibil să fie chiar în zonă, așteptând un moment prielnic.”
Un alt scenariu, deloc improbabil, este ca fugarul să se fi infiltrat în comunități izolate, unde nu i se cer acte. „Am avut cazuri de criminali care, după comiterea faptei, s-au angajat ca zilieri la mănăstiri sau stâne. Nu îi întreabă nimeni cine sunt, iar așa dispar complet din raza de acțiune a autorităților”, explică Antonescu.
Un pericol care persistă
Pentru criminolog, un lucru este clar: Emil Gânj rămâne o amenințare reală. Fixația sa pentru familia victimei și capacitatea de a supraviețui în condiții extreme îl fac imprevizibil și periculos. „Nu vorbim de un infractor obișnuit, ci de cineva care a comis deja două omoruri și care nu are nimic de pierdut.”
