Jurnalistul și prezentatorul de știri Christian Sabbagh a ales să împărtășească public una dintre cele mai grele încercări din viața sa. Într-o postare emoționantă pe rețelele sociale, el a dezvăluit că, în urmă cu un an, a suferit un accident vascular cerebral. A fost un moment de cumpănă, în care viața i-a atârnat de un fir, dar pe care l-a depășit cu putere, determinare și sprijinul celor apropiați. Astăzi, el s-a întors în fața camerelor, la pupitrul știrilor Kanal D, iar povestea sa a stârnit un val de reacții din partea publicului.
„Un zâmbet în spatele căruia era lupta pentru viață”
În mesajul său, Sabbagh a vorbit cu sinceritate despre suferință, despre limitele sistemului medical public și despre modul în care a fost nevoit să apeleze la tratamente private pentru a se salva.
„Zâmbetul din această poză ascunde o luptă pe viață și pe moarte. Eram la câteva zile după un AVC, cu viața atârnând de un fir. Medicii de la Bagdasar au făcut tot ce au putut. Le sunt recunoscător, îi respect, au luptat pentru mine. Dar bunăvoința lor nu a fost de ajuns. Am fost nevoit să-mi caut salvarea în afara sistemului public. În privat, pe banii mei, unde am găsit soluțiile care m-au adus înapoi.
Astăzi sunt din nou la pupitrul știrilor, dar nu pot să nu mă întreb: pentru ce plătim taxe? Aproape 45% din salariul brut merge către contribuții, iar când viața atârnă de un fir, sistemul îți spune ‘Așteaptă!’. Îți spune că nu sunt locuri, bani, aparate sau interes. Eu am avut noroc. Dar câți nu apucă? Câți mor cu zile?”, a scris jurnalistul.
Sprijinul din umbră – mărturisirea soției
Mesajul lui Christian Sabbagh a fost completat de cuvintele soției sale, care a vorbit deschis despre lupta dusă departe de lumina reflectoarelor. Ea a descris zilele și nopțile de teamă, grijă și speranță, dar și puterea pe care au trebuit să o găsească pentru a-și proteja copiii.
„AVC-ul a fost anul trecut. O luptă grea, pe care am ales să o ducem în tăcere, doar noi, în familie. Atunci nu am căutat compasiune, am căutat vindecare. Am învățat să îi pun branule, să îi verific tensiunea, să îi administrez medicația la ore fixe. Mai greu a fost să îmi țin copiii în brațe și să le promit că ‘tati nu ne lasă’.
Am învățat să zâmbesc când sufletul îmi tremura. Să mă lupt cu frica în fiecare zi. Christian a învins acolo unde alții nu au mai avut șansa. Dar fiecare zi este în continuare o victorie, fiecare respirație o binecuvântare. Postarea lui de azi nu este despre o boală actuală, ci un strigăt, un semnal de alarmă. Știe ce înseamnă să te zbați într-un sistem unde plătești taxe, dar în spitale mori cu zile.
Tocmai pentru că a avut șansa să se întoarcă, își folosește vocea pentru cei care nu mai pot. Vă mulțumim că sunteți lângă noi, nu pentru milă, ci pentru că vocea lui se aude mai puternic atunci când nu e singur. Și, așa cum spune mereu la finalul jurnalului: ‘Aveți grijă de dumneavoastră’.”
Un mesaj care merge dincolo de experiența personală
Povestea lui Christian Sabbagh nu este doar o confesiune despre boală și recuperare, ci și o critică lucidă la adresa unui sistem medical care, în momentele de criză, lasă pacienții să lupte singuri. Este, în același timp, o declarație de recunoștință pentru profesioniștii din sănătate care își fac meseria cu dăruire, dar și un apel pentru schimbare.
Astăzi, jurnalistul nu vorbește doar pentru el, ci pentru toți cei care nu au avut șansa să fie salvați. Mesajul său rămâne unul simplu și profund: să ne prețuim sănătatea, să nu uităm să fim recunoscători pentru fiecare zi și să nu încetăm să cerem un sistem medical în care viața fiecăruia să fie prioritate.
