Președintele României, Nicușor Dan, a semnat o serie de decrete care marchează începutul unei noi etape în Guvern și în sistemul judiciar. Dincolo de limbajul oficial și formulele administrative, în spatele acestor decizii se află plecări cu greutate, întoarceri așteptate și oameni care, după o viață în slujba legii, aleg să pună punct carierei într-un mod demn și discret.
Un vicepremier își încheie drumul politic
Michael-Dragoș Anastasiu, om de afaceri cunoscut și viceprim-ministru al României, a decis să se retragă din funcția pe care o ocupa în Executiv. Decretul de constatare a vacanței postului a fost semnat de președintele Nicușor Dan și confirmă o decizie care, deși previzibilă pentru unii, a venit fără explicații publice.
Anastasiu nu este doar un nume în guvern, ci un simbol al colaborării dintre mediul privat și cel politic. A fost numit într-un moment-cheie, într-o perioadă de echilibru fragil în coaliția de guvernare. Demisia sa, deși nu este însoțită de o justificare oficială, lasă loc întrebărilor – ce l-a determinat să plece? A fost un gest de onoare? Un act de protest tăcut? Sau pur și simplu, o decizie personală luată în tihnă?
Guvernul va trebui acum să propună un înlocuitor, iar această nouă nominalizare va avea nevoie de validarea președintelui. Este o mișcare care va cântări greu în jocul politic al toamnei, cu atât mai mult cu cât cetățenii așteaptă stabilitate și coerență într-un context socio-economic fragil.
Magistrați cu experiență revin în sistem
Într-o altă direcție, tot prin semnătura președintelui, mai mulți judecători se întorc în sistemul care i-a format și pe care l-au servit cu demnitate. Reîncadrările intră în vigoare de la 1 septembrie și vin într-un moment în care instanțele din România resimt acut lipsa de personal calificat.
Printre cei care revin în robe se numără:
- Mihaela Părăușanu, la Judecătoria Buftea;
- Nicoleta Nolden, la Tribunalul Giurgiu;
- Mihai-Mureș Filipoaia, la Judecătoria Bistrița;
- Rodica-Steluța Gașpar, la Tribunalul Dolj;
- Liliana Oprea, la Tribunalul Olt;
- Caterina Tănăsescu, tot la Tribunalul Dolj;
- Nicoleta-Daniela Bîță, la Judecătoria Iași.
Sunt nume care nu apar în titluri de ziar, dar care stau în spatele unor decizii grele, în săli de judecată în care adevărul nu e niciodată simplu. Reîntoarcerea lor e un semn că încă mai există resurse și dorință de implicare în justiția românească, chiar și după pauze sau schimbări de traiectorie.
Pensionări cu greutate în rândul procurorilor
Pe de altă parte, patru procurori cu experiență își încheie cariera. Cu discreție, fără discursuri și fără valuri mediatice, acești oameni lasă în urmă zeci de ani de muncă într-un sistem adesea nemilos. Pensionările lor intră în vigoare la 1 și 8 septembrie și sunt rezultatul unui parcurs profesional lung, dar și al unei realități din ce în ce mai apăsătoare: sistemul se îmbătrânește, iar tinerii magistrați nu vin cu același ritm.
Se retrag:
- Ioana-Lorena Dubăț, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad;
- Vasile Cănel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești;
- Maria Bălțat-Cetean, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia;
- Elena-Eliana Bucur, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Sunt oameni care au stat în primele rânduri în fața corupției, a criminalității, a presiunilor sociale și instituționale. Plecarea lor lasă goluri greu de umplut, mai ales într-un sistem care cere mult și oferă, uneori, prea puțin.
Președintele, între atribuție și responsabilitate
Toate aceste decrete – de la eliberări din funcții, la reîncadrări sau pensionări – trec prin mâna șefului statului. Nu e doar un gest formal, ci o asumare a unei direcții. Potrivit legii, președintele are rolul de a valida sau încheia cariere, iar în această săptămână, Nicușor Dan a făcut exact asta: a marcat o etapă de tranziție și reconfigurare.
Un sistem în mișcare: între trecut și viitor
În final, rămâne o întrebare care planează deasupra acestor schimbări: ce urmează? Fără un plan coerent pentru atragerea tinerilor în magistratură, fără măsuri reale pentru reformarea justiției și fără o viziune politică echilibrată, astfel de modificări rămân doar plasturi temporari.
Cu toate acestea, fiecare nume menționat astăzi spune o poveste. O poveste despre alegere, responsabilitate, curaj sau poate chiar renunțare. Iar dincolo de orice semnătură prezidențială, ceea ce contează cu adevărat este ca justiția română – cu toți oamenii ei – să-și regăsească forța, echilibrul și demnitatea.
