Un val fără precedent de pensionări în justiție. Nicușor Dan semnează 96 de decrete și închide o epocă
Vineri, în tăcerea sobră a Palatului Cotroceni, președintele Nicușor Dan a semnat 96 de decrete care marchează, pentru justiția românească, sfârșitul unei generații. Sunt zeci de magistrați – judecători și procurori – care ies la pensie, iar alții, mai tineri, fac trecerea de la parchet la instanță. Dincolo de cifre, dincolo de funcții, dincolo de titluri – sunt oameni. Oameni care s-au aplecat zeci de ani asupra dosarelor, au ascultat tăcerile celor acuzați, au căutat dreptatea în clauze, în probe, în articole de lege.
Pentru mulți dintre ei, 1 august 2025 nu este doar o dată într-un decret. Este ziua în care se desprind de toga care le-a fost a doua piele, de stiloul care a însemnat uneori viață, alteori pedeapsă. Ies din birouri în care au judecat nu doar fapte, ci și caractere. Și pleacă. În liniște. Cu ani în spate, cu procese câștigate sau pierdute, cu decizii care au schimbat destine.
Tăcerea prelungită dintre CSM și Cotroceni, spartă de semnătură
De săptămâni întregi, Consiliul Superior al Magistraturii cerea semnarea cererilor de pensionare. În iulie, CSM anunța public că peste 50 de decrete sunt blocate la Președinție. Răspunsul lui Nicușor Dan a venit la 14 iulie: nu este o amânare, ci o chestiune de rigurozitate administrativă. Unele dosare erau incomplete, altele lipseau din circuitul corect. Președintele a cerut predictibilitate. Dar și-a asumat că va debloca rapid situația.
Iar vineri a făcut-o. Prin 96 de semnături, a închis o polemică instituțională și a permis ca viața profesională a zeci de oameni să își urmeze cursul firesc.
Nume grele, robe lăsate în cui
Printre cei care se retrag se află și Corina-Alina Corbu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție – o figură care a inspirat respect într-o perioadă complicată pentru justiție. Părăsește scena în același timp cu vicepreședinta instanței supreme, Rodica Cosma, dar și cu zeci de alți magistrați de calibru din țară: judecători de curți de apel, președinți de secții, procurori-șefi DNA, DIICOT, PÎCCJ.
Unul câte unul, acești oameni au dus pe umeri presiunea unor decizii care nu se iau niciodată ușor. Pleacă, iar în urma lor rămân sălile de judecată care le-au fost acasă și mii de pagini semnate, multe cu greutate istorică.
Un nou val se ridică
În oglindă, peste 20 de procurori tineri părăsesc munca de anchetă și se mută în rolul de judecători. E o mutare firească în multe cazuri, dar care vine cu responsabilitate enormă. De acum, ei nu mai acuză, ci judecă. Nu mai cer pedeapsa, ci cântăresc. Sunt trimiși în orașe din toată țara: Medgidia, Vaslui, Reșița, Cluj-Napoca, Iași, Târgoviște, Hunedoara, Buzău. Misiunea lor abia începe. Și nu va fi ușoară.
Tăcerea de după semnătură
Nicușor Dan n-a spus multe vineri. Nici nu era nevoie. Semnătura lui – dublată de respectul pentru procedură – a fost suficientă. A fost un act administrativ, dar încărcat de sensuri umane. Pentru unii, însemnă o ușurare. Pentru alții, un moment de reculegere profesională. Pentru sistemul de justiție, un respiro.
Ceea ce urmează este și mai dificil. Locurile lăsate libere trebuie ocupate. Tinerii trebuie pregătiți. Sistemul trebuie stabilizat. Dar vineri s-a făcut un pas. Important.
Ce rămâne după acești 96?
Rămâne amintirea unor oameni care au slujit justiția, nu au servit-o. Care au crezut în lege, nu în spectacol. Rămâne speranța că în locul lor vor veni alții la fel de dedicați. Și rămâne tăcerea unei zile de vineri, în care România a închis discret un capitol și s-a pregătit, poate fără să știe, să scrie următorul. Cu speranță. Și cu mai multă umanitate.
