David Popovici, nume care a devenit sinonim cu excelența în natație, nu a fost nici pe departe împins de la spate către performanță. A fost lăsat să crească liber, în ritmul lui, susținut din umbră de doi părinți care au înțeles, poate mai bine decât mulți alții, că iubirea necondiționată și încrederea valorează mai mult decât orice medalie.
Astăzi îl vedem în bazin, doborând recorduri, dar puțini cunosc că, în spatele fiecărui succes, stă o poveste discretă de familie, clădită pe răbdare, echilibru și o copilărie netulburată de ambiții străine.
Totul a început de la o problemă medicală
David a intrat pentru prima dată într-un bazin la vârsta de doar patru ani. Nu pentru a deveni campion, ci pentru că medicii îi descoperiseră o formă ușoară de scolioză. Părinții, Mihai și Georgeta Popovici, au căutat o cale prin care fiul lor să-și îndrepte postura și să-și consume energia debordantă. Așa au ajuns la înot.
Ceea ce părea o simplă formă de terapie s-a transformat rapid într-o pasiune. La 10 ani, David câștiga deja primele concursuri, dar părinții au ales să nu-l grăbească. Au creat în jurul lui un spațiu în care nu conta câștigul, ci bucuria de a merge la bazin.
„David nu a fost niciodată întrebat pe ce loc a ieșit. Niciodată. După fiecare concurs, indiferent de rezultat, mergeam la cofetărie. Era ritualul nostru. Avea o prăjitură preferată și o primea mereu. Pentru că, în familia noastră, iubirea nu se măsura în medalii”, mărturisea Mihai Popovici.
Tatăl care a renunțat la carieră pentru a-i fi alături
Mihai Popovici este economist de profesie. Absolvent al ASE, a lucrat ani buni în vânzări și marketing. Însă, în momentul în care a înțeles cu adevărat potențialul fiului său, a luat o decizie pe care puțini părinți ar fi avut curajul s-o ia: și-a lăsat cariera deoparte și s-a dedicat complet susținerii lui David.
Astăzi, Mihai este managerul fiului său, consultant de nutriție, negociator, om de bază în spatele oricărui pas al campionului. Nu l-a împins de la spate, dar a fost acolo, prezent, discret și ferm.
„Am ales Dinamo pentru că a fost clubul care ne-a făcut cea mai bună ofertă, una care privea și viitorul. Alături de David a venit și antrenorul lui, Adrian Rădulescu”, spunea el într-un interviu, explicând că fiecare pas este gândit pentru binele pe termen lung al fiului său.
Mama care a vrut să înțeleagă lumea în care pășea fiul ei
Georgeta Popovici nu a rămas nici ea departe. Fără să aibă vreo obligație, a ales să se instruiască și să urmeze cursuri de ofițer anti-doping, pentru a înțelege mai bine regulile și procedurile care guvernează lumea sportului de performanță.
Nimic nu era lăsat la voia întâmplării, dar nici nu exista presiune. Au preferat să fie părinți, nu antrenori. Au preferat să fie sprijin, nu ghizi stricți.
Lecția de parenting oferită întregii Românii
Mihai Popovici nu vorbește des, dar când o face, oferă lecții simple și clare despre ce înseamnă, cu adevărat, să fii alături de copilul tău. A explicat că greșeala majoră pe care o fac mulți părinți este presiunea: întrebările insistente, comparațiile, critica mascată în grijă.
„Câțiva ani de întrebări precum ‘Ce ai făcut azi la antrenament?’ sau ‘Ce-a făcut X?’ pot distruge complet încrederea unui copil. Nu e de mirare că mulți renunță. Și părinții, de multe ori fără să-și dea seama, sunt principalii vinovați. Îi rog pe toți să se uite la David și să înțeleagă că se poate ajunge departe și fără presiune”, a spus el pentru Revista Sport în România.
O copilărie cu zâmbete și prăjituri, nu cu frici și medalii
În casa Popovici, campionul de azi a fost copilul de ieri: liber, iubit și încurajat. A fost băiatul care mergea la bazin din pasiune, nu din obligație. Care își primea prăjitura preferată după concursuri, nu morală. Care era întrebat cum se simte, nu dacă a câștigat.
Și poate tocmai de aceea, David Popovici a crescut frumos, echilibrat, sănătos. Fără traume, fără presiuni, fără ambiții impuse din afară. Cu rădăcini solide și aripi larg deschise.
Povestea lui David nu este doar a unui campion. Este o poveste despre cum o familie poate deveni punctul de sprijin din care se construiesc caractere puternice. Și mai ales, este dovada vie că performanța adevărată se naște din libertate, iubire și prăjituri – nu din stres, comparații și note de subsol.
