Într-un colț liniștit al Italiei, acolo unde cerul pare mai aproape de suflet, Felix Baumgartner și-a luat, fără să știe, ultimul zbor. Avea 56 de ani și o viață care nu a cunoscut frică. A căutat mereu altitudinea – nu doar în metri, ci și în sens. Iar acum, omul care a scris istorie căzând din cer, a plecat tot acolo, între nori, în tăcerea crudă a unui accident ce l-a smuls dintre noi.
Ultima decolare
Era o zi ca oricare alta. Nu era vreo provocare de Guinness Book, nici vreo transmisiune mondială. Doar el, motoparapanta și o zi senină. A pornit calm, sigur pe el, așa cum o făcuse de sute de ori. Dar ceva n-a mers cum trebuie. Parașuta s-a înfășurat, iar zborul s-a transformat în prăbușire. S-a oprit lângă o piscină, într-un centru de relaxare. Ironic, poate, că omul care trăia prin adrenalină a murit într-un loc destinat tihnei.
Medicii n-au mai putut face nimic. Conform autopsiei, a suferit o fractură gravă a coloanei vertebrale și o leziune fatală la măduva spinării. A fost o clipă. Atât.
Întrebări fără răspuns, deocamdată
Ancheta autorităților italiene e în plină desfășurare. S-au analizat imaginile surprinse de camera video montată pe piciorul său. Nu era amețit, nu leșinase, nu părea nimic în neregulă. A fost lucid până la capăt. Dar pânza s-a încurcat, aparatul a pierdut portanța, și asta a fost tot. De ce? Încă nu se știe.
Raportul final va fi gata în cel puțin 30 de zile, dar procurorii promit să ofere concluzii parțiale pe parcursul investigației. Dacă va fi vorba despre o eroare umană sau o defecțiune a echipamentului, vor exista răspunderi. Dacă nu, vom rămâne cu misterul unui accident care a răpus un om invincibil.
Familia și iubirea, în așteptarea adevărului
Trupul lui Felix a fost adus deja în Austria. Sicriul a ajuns acasă, în țara unde, cândva, un băiat visa să zboare mai sus decât toți ceilalți. Alături de părinții lui îndurerați, Mihaela Rădulescu – femeia care i-a fost alături în ultimii ani – trăiește această pierdere cu o discreție dureroasă. Cei dragi au angajat deja un avocat italian pentru a urmări îndeaproape ancheta. Nu caută vină, caută pace.
Mai mult decât un om al recordurilor
Cei mai mulți îl cunosc pentru saltul din stratosferă, din 2012 – când a devenit primul om care a depășit viteza sunetului în cădere liberă. Dar Felix era mai mult decât o știre spectaculoasă. Era un visător cu mușchi de oțel și inimă de foc. Era acel tip rar de om care nu doar că-și asumă riscurile, ci le caută. Și nu pentru glorie, ci pentru acel sentiment unic de libertate pură.
A sărit din elicoptere, a trecut pe sub poduri, a zburat cu costumul cu aripi printre stânci, a depășit bariere fizice și mentale. Dar niciodată n-a făcut-o fără sens. Pentru el, totul era despre a descoperi ce se află „dincolo”. Dincolo de teamă, dincolo de limite, dincolo de gravitație.
Ce rămâne
Felix Baumgartner nu va mai zbura printre noi, dar zborul lui rămâne. Ca lecție. Ca inspirație. Ca tăcere. Pentru toți cei care trăiesc în frică, el e dovada vie – acum, dovada eternă – că viața începe dincolo de confort. A fost un om care nu s-a temut să cadă, pentru că știa că fiecare cădere îl înalță.
A murit cum a trăit – cu fruntea spre cer. Și de acolo, poate, ne privește cu acel zâmbet al celor care știu că au trăit fiecare clipă din plin. Acolo unde e acum, gravitația nu-l mai poate atinge.
Dumnezeu să-l odihnească în lumină. Și să-i păstreze cerul, pentru totdeauna, liber.
