Pe străzile României, printre zeci de semne de circulație cunoscute, există unul care, deși aparent simplu, poartă o semnificație profundă și, de multe ori, dureroasă. Este vorba despre triunghiul roșu cu bulină neagră – un semn care nu doar avertizează, ci și povestește în tăcere despre vieți pierdute, familii distruse și tragedii care s-au petrecut acolo unde el este montat.
Un semn care vorbește despre riscuri reale
A apărut pentru prima dată în România în anul 2014, inițial în 30 de locuri din București. Acolo unde, în mod repetat, s-au produs accidente grave. Acolo unde asfaltul a fost martorul unor clipe de neatenție, viteză prea mare, infrastructură deficitară sau pur și simplu ghinion. Pe Dealul Feleacului, de pildă – o zonă cu peisaj spectaculos, dar cu o curbă periculoasă –, acest semn a apărut după ce 9 oameni și-au pierdut viața și alți 10 au fost grav răniți, în doar 10 accidente.
Dar semnul nu se limitează la un simplu avertisment. El reprezintă oficial o „zonă cu risc ridicat de accident”, definită ca un sector de maximum un kilometru unde, într-o perioadă de cinci ani, au avut loc cel puțin zece accidente grave soldate cu morți sau răniți grav. Este, practic, o mărturie vizuală a statisticii transformate în durere.
Un mesaj de atenționare, nu de panică
Deși nu este însoțit de sancțiuni directe, indicatorul cu bulină neagră transmite un mesaj clar: redu viteza, fii vigilent, nu risca. Nu este un semn al fricii, ci al conștientizării. Șoferii care îl întâlnesc trebuie să știe că acolo, în acel loc, cineva – poate un necunoscut, poate un prieten, poate chiar o rudă – și-a găsit sfârșitul în urma unui impact violent.
Pe lângă acest indicator, în traficul românesc există aproximativ 50 de alte semne de avertizare. Fiecare cu rolul său bine definit. Unele semnalează o curbă periculoasă, altele drumuri denivelate, treceri de pietoni sau vânturi laterale. Toate, însă, au un scop comun: să prevină. Să avertizeze înainte ca tragedia să se repete.
Triunghiurile roșii ale responsabilității
Fiecare indicator cu triunghi roșu este o chemare la prudență. La o conduită responsabilă și la empatie față de ceilalți participanți la trafic. Fie că semnalează o curbă la stânga sau la dreapta, o denivelare ori o zonă cu copii, aceste semne ne amintesc constant că viața este fragilă. Că o decizie luată în grabă sau o clipă de neatenție poate schimba destine.
Indicatorul de tip „denivelare pentru limitarea vitezei”, de exemplu, este montat acolo unde viața copiilor poate fi pusă în pericol din cauza excesului de viteză. Semnul „presemnalizare trecere de pietoni” ne cere să încetinim înainte de zebră, unde un pas grăbit poate însemna viața unui om. Iar „vânt lateral” – aparent banal – este un avertisment serios pentru cei care circulă pe drumuri expuse naturii.
O cultură a siguranței, nu doar un set de reguli
România este, din păcate, una dintre țările europene cu cele mai multe accidente rutiere. Într-un astfel de context, semnele de circulație nu mai sunt doar elemente de decor urban sau rutier. Ele devin simboluri ale unei lupte continue pentru siguranță. Pentru viață.
Triunghiul roșu cu bulină neagră este, fără îndoială, un simbol dureros. Dar este și un apel la responsabilitate colectivă. Nu doar pentru șoferi, ci și pentru autorități, pentru pietoni, pentru fiecare cetățean care vrea să ajungă acasă în siguranță.
A-l vedea pe marginea drumului nu înseamnă doar să frânezi. Înseamnă să respiri adânc și să conștientizezi că acolo, în acel colț de lume, cineva n-a mai apucat să ajungă la destinație. Iar acel semn e pus nu ca să ne sperie, ci ca să ne trezească. La realitate. La umanitate. La viață.
