Mihai Busuioc, un nume deja cunoscut în administrația publică românească, a fost votat marți de Camera Deputaților pentru un mandat de 9 ani în funcția de judecător al Curții Constituționale a României (CCR). Votul, cu 79 de opțiuni „pentru” și 36 „împotrivă”, confirmă susținerea de care s-a bucurat din partea PSD, partid care l-a propus pentru această funcție. Numirea vine într-un moment sensibil, marcat de o polarizare profundă a opiniei publice și de întrebări legate de criteriile care stau, de fapt, la baza selecției pentru cele mai înalte funcții juridice din țară.
Un traseu administrativ solid, dar cu umbre în zona juridică
Busuioc are 51 de ani, este căsătorit și tată a doi copii. Deși și-a obținut diploma de licență în Drept abia în 2002, la o universitate privată din București, cariera sa profesională a prins contur cu mult înainte, în special în zona administrației publice. A fost secretar general al Guvernului, director general la Ministerul Dezvoltării și a condus Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Din 2017, a ocupat funcția de președinte al Curții de Conturi – o instituție-cheie în controlul utilizării banului public. În paralel, și-a completat formarea cu un masterat în Drept funciar la Universitatea „Constantin Brâncuși” și mai multe cursuri postuniversitare. Însă tocmai această combinație – experiență administrativă și o calificare juridică dobândită relativ târziu – a alimentat criticile la adresa sa.
Critici acide și întrebări fără răspuns
Printre vocile cele mai dure s-a numărat avocatul Toni Neacșu, care a descris, într-o postare publică, CV-ul lui Busuioc ca fiind „o rușine” pentru un judecător constituțional. Neacșu susține că acesta nu ar întruni în mod real condiția constituțională de a avea minimum 18 ani de activitate juridică, așa cum cere legea. În opinia sa, posturile ocupate de Busuioc ar fi fost mai degrabă funcții administrative decât activitate juridică propriu-zisă.
Mai mult, avocatul a readus în discuție o perioadă neacoperită din CV-ul oficial al lui Busuioc, susținând că în anii ’90 acesta ar fi lucrat ca paznic la Judecătoria Sector 4, după absolvirea unei școli de subofițeri. „Este revoltător să vezi că astfel de numiri ajung să fie validate politic, în timp ce juriști cu o carieră solidă și recunoscută – precum Corina Corbu sau Robert Cazanciuc – rămân în afara acestui joc”, a adăugat Neacșu.
Un mandat la Curtea de Conturi marcat de controverse
În fruntea Curții de Conturi, Mihai Busuioc a fost protagonistul unui episod controversat. În 2023, instituția a adoptat un nou regulament intern, în cadrul unui proiect de aproape 6 milioane de euro, cofinanțat de Banca Mondială și fonduri europene, care a dus la reducerea atribuțiilor de audit ale Curții. Potrivit experților, tocmai într-o perioadă critică pentru controlul fondurilor din PNRR, capacitatea de verificare a Curții a fost diminuată semnificativ.
Mai grav, proiectul „SAI pentru cetățean”, desfășurat între 2019 și 2023 sub conducerea lui Busuioc, a ajuns în vizorul Parchetului European (EPPO), care anchetează posibile nereguli în alocarea fondurilor și în acordarea unor bonusuri generoase către echipa de implementare.
Politizarea CCR – o problemă structurală
Numirea lui Mihai Busuioc la Curtea Constituțională vine într-un context în care tot mai multe voci reclamă politizarea excesivă a acestei instituții. Deși Constituția cere o experiență juridică solidă, în practică, criteriile politice par să primeze, iar votul din Parlament reflectă mai degrabă calcule de partid decât o selecție bazată pe merit.
În aceeași zi, Senatul l-a desemnat pe juristul Asztalos Csaba, propus de UDMR, pentru un mandat similar în cadrul CCR. Spre deosebire de Busuioc, Csaba a obținut un vot aproape unanim: 195 de voturi „pentru”, semn că în unele cazuri, competența profesională reușește totuși să domine culoarea politică.
Ce urmează?
Noul mandat al lui Mihai Busuioc la Curtea Constituțională se va întinde până în 2034. Este o perioadă în care România va traversa transformări profunde – de la reorganizarea sistemului bugetar, la dezbateri legate de drepturile fundamentale, alegerile din 2028 sau viitoarele conflicte de ordin constituțional dintre Parlament, Guvern și Președinție.
În acest context, fiecare vot, fiecare decizie a CCR va conta. Și odată cu ele, și omul din spatele robei – cu toată încărcătura lui profesională, dar și cu bagajul de îndoieli sau speranțe pe care societatea i le proiectează.
