Pe insula Chios, inima mării Egee, viața s-a schimbat brusc în ultimele două zile. Cerul senin de vară a fost acoperit de fum gros, vântul care altădată aducea răcoare adie acum cu flăcări, iar pământul, altădată roditor, e cuprins de scrum. Grecia a declarat stare de urgență, iar oamenii trăiesc momente de panică, teamă și nesiguranță, în fața unui inamic nevăzut și nestăpânit: focul.
Un început de vară care arde fără milă
Ziua de luni, 24 iunie, a venit cu o veste greu de dus: 17 comunități de pe insula Chios au fost evacuate în grabă. Pompierii, sleiți de efort, luptă pentru a doua zi la rând cu flăcări care nu dau semne că s-ar potoli. Vântul, cândva un aliat al verii, a devenit acum cel mai periculos dușman, împingând focul spre sate, spre case, spre livezile de măslini și plantațiile de mastic – simbolul viu al insulei.
În timp ce elicopterele survolează cerul și avioanele aruncă apă cu disperare peste pădurile în flăcări, localnicii, cu lacrimi în ochi, își salvează ce mai pot. Cu găleți de apă și tricouri ude, stau în fața caselor lor și încearcă să oprească focul. Unii cară în brațe icoane, alții fotografii de familie. Toți aleargă între rugăciune și frică, între neputință și speranță.
O mobilizare fără precedent, dar lupta e inegală
Ministrul Crizei Climatice, Yiannis Kefalogiannis, a ajuns pe insulă și a declarat cu durere: „Situația este extrem de dificilă. Flăcările reapar constant, iar vremea nu ne ajută deloc.”
Alături de cei 190 de pompieri deja prezenți, încă 170 au fost trimiși de urgență. În total, peste 350 de salvatori se luptă cu un fenomen care scapă din mâini. S-au adus 68 de autospeciale, 13 elicoptere și patru avioane. E o desfășurare impresionantă de forțe, dar natura pare să aibă planurile ei.
Printre zonele vizate se află și plantațiile de mastic – rășina rară, specifică insulei Chios, folosită în gătit și în medicină, și care crește doar aici. Este comoara insulei, o moștenire veche de sute de ani. Dacă aceste culturi sunt pierdute, e ca și cum insula însăși ar pierde o parte din sufletul ei.
Un gând care neliniștește: dacă nu e doar o tragedie naturală?
Ceea ce frământă acum autoritățile, dar și localnicii, este numărul mare de focare izbucnite aproape simultan, în zone diferite. Ministrul Kefalogiannis nu a ezitat să spună cu voce tare ceea ce mulți gândesc în tăcere: „Suntem tulburați și îngrijorați. Este ceva ce trebuie investigat cu maximă seriozitate.”
A fost deschisă o anchetă pentru a se stabili dacă nu cumva incendiile au fost provocate intenționat. Dacă se dovedește că cineva a pus focul cu bună știință, întreaga durere a acestor oameni capătă altă greutate. Durerea se transformă în furie. Într-un oftat greu.
Chios nu e singura. Grecia întreagă, tot mai vulnerabilă
Aceasta nu este prima vară în care Grecia se confruntă cu focuri de pădure devastatoare. Țara, aflată în una dintre cele mai expuse zone ale Europei în fața schimbărilor climatice, a trăit în ultimii ani un șir dureros de astfel de episoade.
Guvernul a investit sume uriașe în echipamente, în forțe de intervenție și în despăgubiri. În 2025, s-au angajat peste 18.000 de pompieri – o cifră record. Și totuși, în fața naturii dezlănțuite, nu există cifră suficientă. Când vântul poartă flăcările cu viteze greu de anticipat, iar pădurile aride se aprind într-o clipă, ceea ce rămâne este curajul, solidaritatea și speranța.
Un popor unit în fața focului
Imaginile de pe Chios nu sunt doar ale dezastrului. Sunt și ale solidarității. Bătrâni care își oferă casa ca adăpost pentru evacuați. Copii care ajută voluntari să care apă. Oameni simpli care, în ciuda fricii, rămân lângă pompieri, cu o găleată în mână și cu credință în suflet.
E încă o noapte lungă pe insula Chios. O noapte în care oamenii dorm cu ochii deschiși. O noapte în care focul nu doarme. Dar și o noapte în care, sub cerul portocaliu de fum, inima Greciei bate puternic – rănită, dar vie.
