Pe 23 iunie 2025, credincioșii ortodocși trăiesc o zi cu adâncime spirituală rară, în care sufletul, rugăciunea și tradiția se împletesc într-un mod cu totul aparte. Este ziua cinstirii Sfintei Mucenițe Agripina, o sfântă cu haruri tămăduitoare, care a lăsat în urmă o istorie de credință neclintită și miracol, dar și începutul pelerinajului spre una dintre cele mai magice sărbători populare – Sânzienele.
Cine a fost Sfânta Agripina și de ce este pomenită azi
Sfânta Muceniță Agripina a trăit în Roma primelor veacuri creștine, în timpul împăratului Valerian, un prigonitor cunoscut al creștinilor. Era tânără, pură și adânc credincioasă. Refuzând cu hotărâre să renunțe la Hristos, a fost supusă unor chinuri cumplite – bătăi cu toiege, zdrobirea oaselor, dezgolire în public, întindere cu legături. Și totuși, în mijlocul durerii, un înger al Domnului a venit și a dezlegat-o. Minunea a fost mărturie pentru toți cei care i-au cunoscut viața.
După martiriul său, trei prietene apropiate – Vasa, Paula și Agatonica – i-au luat trupul și l-au dus până în îndepărtata Sicilie. Acolo, pământul a primit-o cu sfințenie. S-a ridicat o biserică peste mormântul ei, iar localnicii spun că, odată cu sosirea moaștelor, insula a fost salvată de o invazie. De atunci, Sfânta Agripina este cinstită drept protectoare împotriva bolilor și suferințelor grele, iar rugăciunile către ea aduc vindecare și mângâiere.
Sfinți martiri pomeniți în aceeași zi
Ziua de 23 iunie nu o aduce în rugăciune doar pe Sfânta Agripina. În același timp, sunt pomeniți și Sfântul Sfințit Mucenic Aristocle, preot în Cipru, alături de Diaconul Dimitrian și Atanasie anagnostul. Cu toții au fost uciși în timpul împăratului Maximian pentru că au refuzat să se lepede de Hristos. Astfel, această zi devine o celebrare a curajului, a jertfei și a luminii martirilor care au ales veșnicia în locul compromisului.
Pregătiri pentru Sânziene: o sărbătoare a luminii și a inimii
Pe 23 iunie începe și un altfel de pelerinaj – cel al sufletului și al tradiției. Este ajunul Sânzienelor, o sărbătoare veche de când lumea, care marchează Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar și legătura omului cu natura și cu divinul. În această zi, oamenii merg în cimitire, curăță mormintele, aprind lumânări, își amintesc de cei dragi plecați, iar gesturile de milostenie sunt înălțate la rang de binecuvântare.
La Suceava, începând cu această zi, are loc procesiunea cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Curtea mănăstirii se umple de credincioși din toată Moldova, veniți să se roage și să aducă mulțumire. Este o atmosferă de evlavie care înmoaie și cele mai împietrite inimi.
Magia nopții de Sânziene
Noaptea dintre 23 și 24 iunie este una aparte, încărcată de mister și sacru. În tradiția românească, Sânzienele nu sunt doar flori, ci zâne – ființe nevăzute care aduc dragoste, belșug și sănătate. Se spune că ele dansează prin păduri, îmbrăcate în lumină, și lasă în urmă parfum de flori și praf de aur.
Fetele împletesc cununi din flori de Sânziană și le aruncă pe acoperișuri – un semn magic pentru viitor. Dacă rămân acolo, anul va fi roditor; dacă alunecă, urmează greutăți. Se aprind focuri pe dealuri, se fac rugăciuni și se invocă protecția divină pentru casă, familie și pământ.
Florile culese în această noapte au, se crede, puteri tămăduitoare. Roua căzută pe ele este folosită pentru leacuri, iar bătrânii spun că e noaptea în care cerul se deschide și dorințele pure pot deveni realitate.
O zi de curățare și renaștere
Pentru suflet, 23 iunie este o zi a începutului. A începutului de lumină, de curățenie sufletească și de regăsire. Rugăciunile către Sfânta Agripina sunt un izvor de iertare și întărire, iar gesturile simple – o lumânare aprinsă, o pomană, un gând bun – devin punți între cer și pământ.
Este o zi care ne cheamă să ne oprim, să ne uităm înlăuntrul nostru și să ne amintim ce contează cu adevărat. Într-o lume agitată, în care zgomotul cotidian ne răpește liniștea, această sărbătoare vine ca o mângâiere: tăcută, blândă, dar plină de forță.
Pe 23 iunie, rugăciunea se împletește cu tradiția, iar credința cu speranța. Este o zi care nu aparține doar trecutului sau obiceiurilor moștenite. Este o zi vie, care ne vorbește despre cine suntem și cine am putea fi, dacă alegem să credem, să iertăm, să ne rugăm și să iubim.
