În spatele vitrinelor lucioase din supermarketuri și al ambalajelor frumos colorate, adevărul despre mezelurile din comerț este departe de ceea ce ni se arată. Realitatea este dureroasă și, în cele mai multe cazuri, ascunsă cu grijă. Într-o conversație întâmplătoare surprinsă într-un tren, un angajat al unei fabrici de mezeluri povestea, cu un soi de regret sincer, cum i s-a schimbat radical percepția după ce a văzut cu ochii lui ce se pune, de fapt, în acele produse.
„Înainte să mă angajez aici, mâncam mezeluri zilnic. Le dădeam și copiilor mei parizer, crenvurști sau șuncă, fiind convins că sunt alimente sănătoase”, mărturisea el. „Dar după ce am intrat în fabrică și am văzut ce intră în compoziție, am fost îngrozit: piele, grăsime, zgârciuri, oase și toate resturile – măcinate în niște utilaje uriașe, transformate într-o pastă amestecată cu apă, sare și o mulțime de prafuri. Carnea adevărată e într-un procent infim.”
Deși există norme legale clare în privința compoziției mezelurilor, în vigoare încă din 2006, controalele au arătat constant că multe produse nu respectă nici măcar cerințele minime. Conținutul real de carne este redus, iar în locul acesteia se folosesc ingrediente de slabă calitate, suplinite cu aditivi, potențiatori de aromă și alte substanțe menite să mascheze lipsurile.
Ce conțin de fapt cele mai populare mezeluri din comerț?
Un raport al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, bazat pe analize din 2010, a arătat că produsele precum parizerul, crenvurștii sau salamul de vară au adesea un conținut de proteine mai mic cu 2% decât cel impus legal. Astfel, chiar și în acele sortimente care pretind că ar avea carne, proporția reală este redusă semnificativ sub standarde. În schimb, găsim în abundență carne dezosată mecanic – o pastă obținută din resturi precum oase, pielițe sau tendoane – un ingredient lipsit de valoare nutritivă, dar prezent masiv în produsele ieftine.
Rețetele tradiționale vs. rețetele actuale
O privire comparativă între rețetele autentice, folosite în urmă cu 40-50 de ani, și cele actuale este grăitoare.
- Pastrama de porc era, altădată, făcută din carne atent selecționată, maturată în baiț timp de patru zile, apoi afumată lent. Astăzi, același produs din magazine conține carne injectată cu apă și chimicale, tratată în vid și procesată termic rapid.
- Parizerul original avea 70% carne de calitate și 30% slănină. Se fierbea lent, după o maturare atentă. Acum conține 50% carne, restul fiind emulsie de șorici, apă, soia, amidon, coloranți, conservanți și glutamat de sodiu – un adevărat cocktail chimic.
- Mușchiul afumat era făcut exclusiv din file de porc, ținut în saramură și afumat natural. În varianta industrială, este injectat în proporție de 80-100% cu saramuri pline de E-uri, ca să crească greutatea și să-i dea un aspect artificial atractiv.
- Salamul Victoria – cândva făcut din carne macră și condimente naturale – conține astăzi slănină, resturi de carne, apă, amidon, soia și toată gama de aditivi posibili, pentru gust, textură și culoare.
- Kaizerul tradițional era preparat lent, din piept de porc, afumat și fiert cu foi de dafin. Astăzi, se injectează rapid, se amestecă cu caragenan, coloranți și polifosfați pentru a părea suculent și proaspăt.
Impactul asupra sănătății
Consumul frecvent de mezeluri industriale este deosebit de periculos, mai ales pentru copii. Pasta obținută din resturi și carnea dezosată mecanic au un conținut ridicat de fosfor, care împiedică absorbția calciului, afectând dezvoltarea sistemului osos. În plus, cantitatea de sare și conservanți depășește deseori limitele recomandate, favorizând apariția hipertensiunii, bolilor de rinichi și chiar a cancerului.
O alegere de conștientizare
Într-o societate în care timpul e scurt, iar buzunarul tot mai gol, mezelurile rămân o alegere la îndemână. Dar prețul plătit pe termen lung este mult mai mare decât prețul de la raft. Poate că e timpul să ne întoarcem, pe cât posibil, la rețetele simple, curate, de altădată – la gusturi autentice și ingrediente reale.
Sănătatea nu se negociază. Iar adevărul, oricât de incomod ar fi, trebuie spus. Distribuie aceste informații și prietenilor tăi. Merită să știe ce pun, zi de zi, în farfurie.
