Ziua de 21 iunie nu este una oarecare în calendarul ortodox. Este o zi sâmbătă cu adâncă semnificație duhovnicească, închinată unui sfânt tânăr, dar cu o credință de neclintit: Sfântul Mucenic Iulian din Tars. Pentru mulți români care poartă numele Iulian, Iuliana, Iulia sau Iliuță, această zi este și una onomastică, un moment de liniște și bucurie, dar și de aducere aminte a unei vieți jertfite cu demnitate pentru credință.
Un nume, o cruce, o lumină
Puțini dintre cei care poartă astăzi numele Iulian știu că acest nume vine dintr-o poveste cutremurătoare, despre un băiat de doar 18 ani care a refuzat să renunțe la Hristos. Născut în Sicilia, într-o familie cu tată păgân și mamă creștină, Iulian a crescut în taină cu Evanghelia în inimă. După moartea tatălui, mama l-a dus în Tars, unde l-a botezat și i-a pus în suflet temelia credinței.
În timpul prigoanelor împăratului Dioclețian, Iulian a fost prins și purtat din temniță în temniță vreme de un an. A fost torturat, ispitit cu făgăduieli, amenințat cu moartea, dar nu s-a clintit. Alături i-a fost mama, care l-a susținut nu cu lacrimi, ci cu rugăciune și curaj. O mamă care și-a urmat fiul pe drumul martiriului, până la capăt.
„Apoi, fiind aruncat în temniță, a venit la dânsul fericita lui maică, care de departe îi urma lui. Ea se ruga lui Dumnezeu să întărească pe fiul ei întru nevoința cea mucenicească.” — scrie în Viețile Sfinților.
Au fost bătuți, schingiuiți, umiliți. Iulian a fost aruncat într-un sac plin cu nisip, jivine și târâtoare veninoase, apoi în valurile mării. Dar din jertfa lor s-a născut o lumină care dăinuie până astăzi.
Puterea care învinge întunericul
Sfântul Ioan Gură de Aur scria cu evlavie despre acest mucenic: „Luați un om bolnav, posedat sau fără minte, și aduceți-l la racla acestui sfânt, și veți vedea cum demonul fuge de la el, ca și ars de foc.” O mărturie care vorbește despre puterea reală a credinței trăite până la sacrificiu.
Moaștele lui Iulian au fost aduse de valuri la mal, îngropate cu cinste la Alexandria, apoi mutate la Antiohia. Cu vremea, numele lui a străbătut granițele, a ajuns în cărțile bisericești, în rugăciuni și, mai târziu, în familii care au început să își numească pruncii în cinstea sa.
21 iunie: zi de pomenire și rugăciune
Anul acesta, 21 iunie cade într-o sâmbătă, o zi cu însemnătate aparte în rânduiala ortodoxă. Este zi de pomenire a celor adormiți, zi de rugăciune pentru cei plecați din viață și pentru pacea celor rămași. O zi în care, cu lumânări aprinse și cu inima smerită, creștinii se opresc din iureșul cotidian pentru a-și aduce aminte de esențial: veșnicia nu e un cuvânt, ci o realitate.
În această zi, Biserica ne cheamă la rugăciune pentru familie, pentru liniștea sufletului, pentru cei bolnavi și pentru cei care nu mai sunt printre noi. Iată o rugăciune profundă, potrivită pentru această zi:
„Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu, cunosc că păcatele mele sunt fără de număr… Îndură-Te, Doamne, și de cei vii, și de cei răposați, pentru rugăciunile Sfinților Tăi. Mijlociți pentru noi Darul și ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu știm a-l cere după cuviință… În mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste și închinăciune în veci. Amin.”
Sâmbăta – între Saturn și sfințenie
Puțini știu că numele zilei „sâmbătă” vine din antichitate. În Roma veche, era ziua lui Saturn, zeul recoltelor. Dar Biserica a transformat-o într-o zi a reculegerii, o punte între tumultul săptămânii și bucuria Duminicii, ziua Învierii.
La români, sâmbăta e ziua în care se aprind lumânări la morminte, se dă de pomană, se spune psaltirea, se face liniște în case și în suflet. E o zi tăcută, dar profundă, în care cerul pare mai aproape.
Un gând pentru cei care poartă numele Iulian
Pentru toți cei care poartă numele Iulian, Iuliana, Iulia sau derivatele acestora, 21 iunie este mai mult decât o simplă aniversare. Este o zi care vorbește despre curaj, despre credință, despre verticalitate. Este o zi care cere nu doar felicitări, ci și recunoștință.
La mulți ani cu sănătate și lumină tuturor celor care îl au ca ocrotitor pe Sfântul Mucenic Iulian! Fie ca rugăciunile lui să vă călăuzească pașii, iar credința lui să vă inspire în fiecare zi. Astăzi nu sărbătorim doar un nume, ci o poveste de jertfă, de dragoste și de neclintire în fața răului. O poveste care merită rostită și purtată în inimă.
