Într-o lume în care graba și stresul par să ne definească viețile, sănătatea femeilor devine tot mai des trecută cu vederea. Prof. Dr. Alexandru Blidaru, medic primar în chirurgie generală, cu o vastă experiență în chirurgie oncologică și ginecologie oncologică, trage un semnal de alarmă asupra cancerului mamar – o afecțiune care poate fi tăcută, dar devastatoare, dacă nu este descoperită la timp.
Primul semn nu doare
„Cel mai frecvent simptom al cancerului de sân este apariția unei tumori nedureroase”, explică medicul. Din păcate, tocmai faptul că nu provoacă durere în stadiile incipiente face ca această boală să treacă adesea neobservată. Uneori, cancerul se poate manifesta prin inflamații locale: roșeață, senzație de căldură, edem sau durere, dar acestea apar mai rar și sunt deseori confundate cu afecțiuni benigne.
Sunt și cazuri în care semnele sunt vizibile: o scurgere neobișnuită de la nivelul mamelonului, modificări ale pielii sânului sau areolei, ori apariția unor ganglioni limfatici inflamați în zona axilei. Toate acestea ar trebui să trimită orice femeie direct către medic.
Durerea, deși deseori motiv de îngrijorare, nu este în sine un semn clar al bolii. „Cele mai multe paciente care vin la consult sunt speriate din cauza durerii la sân, însă în cele mai multe cazuri nu e vorba de cancer. În schimb, întâlnim frecvent femei la care detectăm tumori fără ca ele să fi simțit vreo durere”, subliniază profesorul Blidaru.
Depistarea timpurie, cheia salvării
Când cancerul este depistat într-un stadiu incipient – mai exact, când tumora are sub 2 centimetri și boala este localizată – șansele de supraviețuire sunt uriașe. Vorbim de peste 95% la cinci ani și aproximativ 90% la zece ani de la diagnostic. Însă, dacă boala ajunge în stadii mai avansate, fără să fi dat vreun semn vizibil sau palpabil, diagnosticul devine mai greu de acceptat și tratamentul mai complicat.
Tocmai de aceea, investigațiile de rutină sunt vitale. Ecografiile mamare anuale, mamografiile regulate după vârsta de 40-45 de ani și testele Papanicolau nu sunt simple recomandări, ci mijloace reale de a salva vieți. „Oricât de greu ar fi, trebuie să mergeți la medic. Aceste controale nu doar că pot schimba cursul unei boli, dar pot schimba întreaga viață”, spune medicul, cu un apel sincer și direct către femei.
Simptomele care nu trebuie ignorate
Lista semnelor care ar putea indica prezența unui cancer mamar nu este foarte lungă, dar fiecare element din ea este esențial:
- Prezența unui nodul sau a unei zone mai dure în sân
- Schimbări în forma, dimensiunea sau aspectul sânului
- Modificări ale pielii care acoperă sânul (îngroșări, gropițe, roșeață)
- Retragerea sau inversarea mamelonului
- Cojirea sau exfolierea pielii din jurul mamelonului
- Iritația sau inflamația pielii sânului
Aceste simptome nu înseamnă automat cancer, dar ignorarea lor ar putea fi o greșeală cu urmări grave. Medicul este singurul care poate oferi o evaluare corectă, pe baza unor investigații precise.
Grija față de noi înșine începe cu un control
Într-o societate în care femeile sunt adesea în rolul de îngrijitoare – ale copiilor, partenerilor, părinților sau colegilor – uită de propria sănătate. Dar adevărul dureros este că boala nu ține cont de sacrificii sau de bunătate. Ea apare atunci când corpul nostru a fost ignorat prea mult.
Un simplu control anual poate face diferența dintre o viață dusă cu normalitate și un drum dificil, plin de tratamente grele și incertitudine. Medicina modernă are instrumentele necesare pentru a interveni din timp, însă ele nu pot fi folosite dacă pacientele nu ajung la cabinet.
Un mesaj de speranță
Cancerul mamar nu este o sentință definitivă atunci când este descoperit devreme. Cu tratamente tot mai performante și o echipă medicală bine pregătită, șansele de vindecare sunt reale. Însă, totul pornește de la conștientizare și prevenție.
Prof. Dr. Alexandru Blidaru transmite un mesaj clar: nu trebuie să așteptăm ca durerea să ne trimită la medic. În schimb, trebuie să facem din grija pentru sănătate un obicei, o datorie personală și o formă de iubire față de noi înșine. Pentru că, în final, prevenția rămâne cel mai puternic scut împotriva acestei boli tăcute.
