Averea judecătorilor CCR, între realitate și revoltă: Cât câștigă Marian Enache și colegii săi, într-o Românie tot mai polarizată
Într-o țară în care salariul minim pe economie abia dacă acoperă cheltuielile de bază ale unei familii, iar bătrânii aleg între medicamente și mâncare, veniturile celor aflați în fruntea instituțiilor-cheie ale statului par dintr-un alt univers. Un exemplu grăitor este Marian Enache, președintele Curții Constituționale a României, care, potrivit celei mai recente declarații de avere, câștigă lunar mai mult decât reușește să strângă un român obișnuit într-un deceniu de muncă.
Cifre care dau frisoane: peste 1,2 milioane de lei într-un singur an
În 2023, Marian Enache a încasat peste 1.220.000 de lei. Suma rezultă din salariul său ca președinte al CCR, în valoare de aproximativ 473.300 de lei, dar și din pensiile speciale, care însumează circa 680.000 de lei. La toate acestea se adaugă o indemnizație de limită de vârstă de 82.890 de lei, acordată de Camera Deputaților.
Cu alte cuvinte, Marian Enache a câștigat în medie peste 100.000 de lei pe lună. Într-o Românie în care milioane de cetățeni nu știu cum să-și plătească întreținerea sau rata la bancă, aceste cifre sunt mai mult decât indecente – sunt o palmă pe obrazul bunului simț și al solidarității sociale.
Soția – și ea bine remunerată, dar în curând invizibilă
Soția lui Marian Enache, cadru universitar și medic primar, a avut în același an venituri de aproximativ 320.000 de lei, obținute din salarii și drepturi de autor. Însă, ceea ce stârnește și mai multă revoltă este faptul că, potrivit unei decizii recente chiar a Curții Constituționale, astfel de informații nu vor mai fi vizibile în declarațiile de avere.
Această modificare, deși ambalată într-un limbaj juridic riguros, are un efect devastator: elimină o parte esențială a transparenței publice. Societatea civilă a reacționat imediat, avertizând că lipsa obligației de a declara veniturile membrilor de familie poate ascunde transferuri de bunuri și fonduri, ferindu-le de ochiul opiniei publice.
Sume uriașe în buzunarele celor care decid ce e constituțional
Marian Enache nu e singurul care înoată în bani. Ceilalți opt judecători ai CCR au venituri impresionante, care întăresc imaginea unei caste privilegiate:
- Livia Stanciu a declarat peste 1.800.000 lei pentru 2023, inclusiv restanțe. Pensia lunară: 150.000 lei.
- Cristian Deliorga: circa 825.000 lei/an, pensie lunară de 68.700 lei.
- Mihaela Ciochină: 600.000 lei/an, pensie de 50.000 lei.
- Bogdan Licu: 383.000 lei/an, pensie lunară de 32.000 lei.
- Iulia Scântei: 417.000 lei/an, pensie lunară de 34.500 lei.
- Gheorghe Stan: 350.000 lei/an, pensie de 30.000 lei/lună.
- Attila Varga: 443.000 lei/an, pensie lunară de 37.000 lei.
Majoritatea acestor judecători sunt necăsătoriți, iar noile modificări legislative îi vor proteja suplimentar de orice fel de întrebări publice legate de averile partenerilor sau apropiaților.
O realitate dureroasă: transparența moare încet, dar sigur
Românii asistă, neputincioși, la un spectacol de opulență bine mascată în spatele unor termeni juridici și decizii „constituționale”. Se reduce treptat accesul publicului la informațiile care contează, într-un moment în care încrederea în instituțiile statului este la cote minime.
Cum mai poate fi vorba despre încredere, când transparența este eliminată tocmai de cei care ar trebui să o apere? Când judecătorii cu cele mai mari privilegii sunt și cei care decid ce mai e moral, legal sau constituțional în această țară?
Întrebarea care doare
Cât de mult poate un stat să se îndepărteze de cetățenii săi înainte ca aceștia să nu mai creadă în el? Într-un climat tensionat, cu presiuni economice tot mai mari și un sistem public care scârțâie din toate încheieturile, salariile și pensiile de lux ale celor de la CCR devin simboluri ale unei rupturi profunde. Ruptură între cei care trăiesc într-o realitate paralelă și restul țării, care trăiește cu grija zilei de mâine.
În timp ce statul cere austeritate, raționalizare și sacrificii de la cetățeni, el continuă să recompenseze cu sume astronomice pe cei aflați în vârf. Asta nu e doar inechitate. E o nedreptate strigătoare la cer.
Și totuși, în acest hățiș al cifrelor și privilegiilor, oamenii obișnuiți rămân cu o întrebare simplă și firească: „Noi pentru cine mai muncim?”
