Cristian Diaconescu, semnal de alarmă: „Dacă Ucraina cade, urmează Republica Moldova și… România”
Cristian Diaconescu, consilier prezidențial pe probleme de apărare și fost ministru de externe, a făcut declarații extrem de grave cu privire la intențiile Moscovei și la poziția României în actualul context geopolitic. Potrivit acestuia, Rusia are un interes clar și vechi pentru Gurile Dunării, iar o eventuală înfrângere a Ucrainei ar deschide un scenariu sumbru, în care România ar putea deveni direct vizată.
Gurile Dunării, în atenția Moscovei: „Mi s-a spus direct”
Într-o declarație acordată postului Antena 3 CNN, Cristian Diaconescu a povestit că, în perioada în care dialoga cu oficialii ruși, aceștia nu au ascuns faptul că sunt extrem de interesați de zona Gurilor Dunării. Discuția a fost una frontală, fără echivoc, semn că obiectivele strategice ale Moscovei nu s-au schimbat prea mult în ultimele decenii.
„Mie nu mi-a ascuns partea rusă, în diversele dialoguri, când lucrurile erau liniştite, interesul pentru Gurile Dunării. Discuţie directă, fără niciun fel de ezitare”, a mărturisit Diaconescu, subliniind că planurile Rusiei ar putea căpăta consistență dacă Ucraina este înfrântă.
Scenariul sumbru: România – țintă potențială după căderea Ucrainei
Fostul șef al diplomației române a avertizat că pierderea Ucrainei în fața agresiunii rusești ar însemna nu doar o schimbare de front geopolitic, ci și o amenințare directă pentru Republica Moldova și, implicit, pentru România.
„Cel mai bun argument să sprijinim Ucraina este, cel puţin după modesta mea opinie, faptul că dacă Ucraina cade, urmează Republica Moldova şi cine ştie ce se întâmplă cu România?”, a punctat Cristian Diaconescu, sugerând astfel că un eventual colaps al Kievului ar aduce Rusia periculos de aproape de granițele noastre.
Presiune la Marea Neagră, similară cu cea din Kaliningrad
În opinia consilierului prezidențial, Rusia urmărește crearea unui nou pol de presiune în zona Mării Negre, echivalent cu ceea ce Kaliningradul reprezintă pentru flancul nordic al Europei. Cu alte cuvinte, Moscova vrea să dețină o zonă tampon sau chiar de control, care să-i permită manevre politice și militare în regiune.
„Vor să creeze un vector de presiune, în aşa fel încât ceea ce în nord înseamnă Kaliningrad, la Marea Neagră să poată însemna un tip de presiune cu ameninţare de escaladare”, a explicat Diaconescu. Acest tip de strategie poate oricând genera destabilizări, în funcție de contextul internațional și de reacțiile Alianței Nord-Atlantice.
Ce trebuie să facă România? „Să fim la masă, nu să batem cu pumnul în ea”
Întrebat despre ce ar trebui să facă România pentru a descuraja astfel de scenarii, Cristian Diaconescu a pledat pentru o strategie duală: pe de o parte, fermitate în asigurarea securității naționale, iar pe de altă parte, disponibilitate pentru dialog și diplomație.
„Esențial nu e să bați cu pumnul în masă, ci să fii la masă. Situația e cum e. Avem două componente: să ne asigurăm elementele de securitate, dar și să-i apărăm pe alții. Pentru că ceea ce ar face Federația Rusă ar fi testarea solidarității”, a mai spus acesta.
Diaconescu a amintit și de negocierile purtate în anii 2003-2004 cu partea rusă, când s-a lucrat la un tratat bilateral. Acesta ar fi putut preveni, susține el, multe din evenimentele dramatice care au urmat în regiune. Cu toate acestea, lipsa respectării angajamentelor de către Kremlin a demonstrat că bunele intenții diplomatice nu sunt suficiente în fața unui actor imprevizibil și agresiv.
România – stat de frontieră, dar și de responsabilitate regională
Fostul ministru de externe atrage atenția că România nu este doar o țară de graniță a NATO și a Uniunii Europene, ci și un bastion de stabilitate pentru vecinii mai vulnerabili. Din această perspectivă, solidaritatea și acțiunea preventivă devin esențiale.
„Suntem stat de frontieră. Noi asigurăm și trebuie să încurajăm această percepție. Dar pe de altă parte, îi apărăm și pe alții”, a conchis Cristian Diaconescu.
Mesajul său vine într-un moment sensibil, când în Europa de Est se resimte tot mai acut freamătul provocat de războiul din Ucraina. De aceea, vocea sa capătă nu doar greutate diplomatică, ci și o notă de avertisment care nu ar trebui ignorată.
