Doliu profund în lumea academică. Ilie Dumitrescu, părintele statisticii moderne din România, a plecat dintre noi
A fost genul acela de om care nu se impunea prin vorbe, ci prin fapte. Discret, dar esențial. Calmul lui impunea respect, iar rigoarea cu care a lucrat o viață întreagă a ridicat standardele unei întregi profesii. Joi, 5 iunie 2025, Ilie Dumitrescu s-a stins din viață la 90 de ani. Pentru cei care l-au cunoscut, pierderea e greu de cuprins în cuvinte. Pentru România, e o plecare care lasă un gol imens într-un domeniu în care prea puțini au fost vreodată repere reale: statistica.
Un destin în cifre, trăit cu sufletul
Când spui „Ilie Dumitrescu” în cercurile de specialitate, nu te gândești doar la un om care a lucrat cu tabele și grafice. Te gândești la cineva care a înțeles că în spatele fiecărei cifre e o poveste, un om, o realitate. A început să lucreze în domeniu în anul 1955. Pe atunci, România abia își căuta drumul. Ilie l-a desenat cu răbdare, cu luciditate și cu o modestie rară.
A fost omul care nu a căutat niciodată funcții sau laude. Și totuși, a ajuns sus. Fost șef de cabinet la Institutul Național de Statistică, mentor pentru zeci de tineri care astăzi îi poartă în suflet lecțiile și vorbele spuse la momentul potrivit.
Institutul Național de Statistică, mesaj cu suflet: „O viață trăită cu profesionalism și noblețe”
După anunțul trecerii în neființă, Institutul Național de Statistică – instituția în care și-a pus toată energia și pasiunea – a transmis un mesaj de o simplitate care spune totul:
„Cu regret anunțăm trecerea la cele veşnice a fostului șef de cabinet al Institutului Național de Statistică, Ilie Dumitrescu (1935-2025). Atât pe plan uman, cât și profesional, domnia sa a dovedit o neobosită dedicare. Viața și activitatea sa au fost caracterizate de un profesionalism desăvârșit.”
Cei care l-au cunoscut știu: nu a fost doar un funcționar de elită. A fost un om care nu ridica vocea, dar avea un cuvânt care conta. Nu dădea ordine, dar oferea încredere. Și nu vorbea despre etică, dar o trăia zi de zi.
Singurul român cooptat în echipele internaționale care au pus bazele statisticii globale
Deși nu era genul care să vorbească despre realizările sale, Ilie Dumitrescu a fost un nume cunoscut și respectat în afara granițelor. A colaborat, de-a lungul carierei, cu organizații de renume precum ONU, Eurostat sau OCDE. A fost implicat direct în definirea standardelor statistice internaționale – un domeniu în care fiecare detaliu contează.
Puțini știu, dar România a fost pusă pe hartă, în această lume tehnică și aparent rece, și datorită lui. Prin munca sa, prin claritatea cu care vedea fenomenele, a adus respect și vizibilitate unei țări care, altfel, nu prea avea voce în asemenea foruri.
Sute de omagii. „A fost omul care nu te judeca, dar te învăța să devii mai bun”
După ce vestea morții sale a fost făcută publică, au început să curgă mesajele. De la foști colegi, de la tineri care au lucrat sub îndrumarea lui, dar și de la oameni simpli, care poate doar l-au întâlnit o dată. Toți au spus același lucru, în cuvinte diferite: Ilie Dumitrescu a fost un OM. Unul care n-a ridicat niciodată tonul, dar și-a ridicat colegii. Unul care nu a cerut nimic, dar a oferit tot.
„M-a învățat că o cifră greșită poate strica imaginea unei întregi comunități. Și m-a făcut să iubesc meseria asta, chiar și atunci când toți ceilalți o priveau ca pe o corvoadă”, a scris un fost student, astăzi profesor universitar.
O moștenire care nu se poate măsura în tabele
Ilie Dumitrescu nu a lăsat în urmă doar rapoarte sau grafice. A lăsat o cultură. A lăsat ideea că și în România se poate lucra cu rigoare, cu demnitate și fără compromisuri. A fost dovada vie că poți să rămâi un om frumos și atunci când ești în vârful ierarhiei. Că poți să-ți păstrezi modestia chiar și când ai colaborat cu cele mai importante organizații din lume.
Rămas bun, domnule Dumitrescu. Ați fost mai mult decât un profesionist. Ați fost un reper.
Dumnezeu să vă odihnească în pace. România a pierdut un titan tăcut. Dar lecțiile dumneavoastră vor merge mai departe. Cu fiecare generație care învață să citească realitatea prin ochii adevărului, nu ai manipulării. Cu fiecare tânăr care învață să respecte meseria, înainte de a urmări funcția. Cu fiecare om care, într-o lume grăbită, mai crede în profunzimea cifrelor.
