Noi dezvăluiri din trecutul Teodorei Marcu și al lui Robert Lupu: o relație toxică, marcată de obsesie, trădare și manipulare
Pe măsură ce ancheta privind crima care a zguduit întreaga țară avansează, ies la iveală detalii tulburătoare din trecutul relației dintre Teodora Marcu și Robert Lupu. În spatele unei povești care părea să fi fost demult încheiată, se conturează o relație toxică, marcată de obsesie, control și confuzie emoțională. Robert Lupu – cunoscut în mediul online ca Robert Wolf – a lăsat în urmă nu doar o crimă șocantă, ci și o carte publicată cu un an înainte, în care relata cu detalii intime, uneori bizare, modul în care a trăit despărțirea de Teodora.
O poveste care nu s-a încheiat niciodată cu adevărat
Potrivit propriilor mărturisiri, Robert Lupu nu a reușit niciodată să accepte sfârșitul relației cu Teodora. În cartea sa, acesta descrie în mod repetat momente de apropiere între ei, inclusiv după ce tânăra s-a căsătorit și a rămas însărcinată cu primul copil.
„Teo fugise înapoi la el… Am dedus fără îndoială că alesese cu creierul, nu cu inima”, scrie Lupu, care pare să fi interpretat fiecare gest al tinerei ca pe o dovadă de ezitare, ca pe o ușă întredeschisă. Potrivit acestuia, Teodora l-ar fi părăsit în tăcere, lăsându-i un bilet pe o servantă, un mesaj despre care scrie că „nu putea fi descifrat”, dar care pentru el însemna că încă îl iubea.
Teodora, văzută prin lentila obsesiei
Un fragment din cartea lui Lupu a atras atenția opiniei publice prin sinceritatea crudă cu care descrie o reîntâlnire dintre ei, în timp ce Teodora era căsătorită și însărcinată. Autorul povestește cum a fost contactat de ea în timp ce se afla în drum spre Anglia. I-a promis că se întoarce, cu condiția ca aceasta să accepte întreruperea sarcinii – iar, potrivit propriei versiuni, Teodora ar fi fost de acord „destul de lesne”.
Descrierile continuă într-un registru care evidențiază lipsa de empatie și posesivitatea profundă. Lupu relatează cum, după ce au întreținut relații intime, Teodora a vorbit cu soțul ei la telefon, dând dovadă, spune el, de o „relaxare rece”, în timp ce el, criminalul, era prezent în cameră.
„Ce ironie… acum eu devenisem amantul, cu ea în poziția de soție infidelă. Papă lapte era prin țară cu spectacole, noi la Bacău”, mai scria Lupu, cu un amestec de mândrie bolnavă și cinism amar.
Manipulare, control și un portret al dezastrului emoțional
Din toate aceste pasaje reiese portretul unui bărbat cu o viziune complet distorsionată asupra iubirii și relațiilor. Pentru Lupu, dragostea era sinonimă cu posesia totală, iar refuzul sau îndepărtarea erau resimțite ca trădări personale ce meritau pedepsite. Teodora devine, în relatarea lui, un personaj ambiguu – când vinovată, când salvatoare, când soție duplicitară, când iubită iertătoare.
În realitate, totul indică faptul că tânăra de 23 de ani încercase, în repetate rânduri, să se rupă definitiv de această relație. Însă fostul partener nu a acceptat niciodată cu adevărat sfârșitul. Cartea, scrisă într-un stil confesiv, aproape obsesiv, pare să fi fost o modalitate de a păstra vie povestea în mintea lui, de a o rescrie într-o formă în care el nu pierduse cu adevărat nimic.
Un final tragic anunțat?
Citind în retrospectivă, mulți se întreabă dacă nu cumva această carte a fost un semnal de alarmă care ar fi trebuit luat în serios. Multe dintre pasaje trădează dezechilibre evidente, o suferință netratată și o obsesie care evolua periculos.
După crimă, apropiații Teodorei au povestit că tânăra trăia cu teamă și își schimbase complet viața pentru a se proteja. Se mutase, încercase să se reconstruiască, devenise mamă și parteneră într-o familie aparent liniștită. Dar trecutul o urmărea.
Un sistem care n-a știut să o protejeze
Astăzi, când sicriul Teodorei a fost depus în satul natal, iar comunitatea o plânge cu durere și revoltă, cartea lui Robert Lupu devine o dovadă amară a unui sistem care nu a știut să prevină. O radiografie a unei relații toxice, care a degenerat în violență și, în cele din urmă, într-o crimă care putea fi evitată.
Teodora Marcu nu a murit doar din cauza unui glonț tras de un fost iubit obsedat. A murit pentru că nimeni nu a fost cu adevărat atent la semnalele de alarmă. Pentru că, în România, prea multe femei sunt nevoite să fugă, să tacă, să spere că timpul vindecă… dar uneori, timpul nu mai vine.
