An de an, pe 4 iunie, Biserica Ortodoxă și cea Greco-Catolică îi cinstesc cu evlavie pe Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis și Filip, cunoscuți drept ocrotitori rapizi în vreme de necaz și mari făcători de minuni. Sărbătoarea are o puternică încărcătură spirituală, mai ales pentru credincioșii din Dobrogea, acolo unde acești martiri și-au dat viața pentru credință și au lăsat o moștenire profundă în inimile oamenilor.
Acești patru mucenici se numără printre cei 36 de martiri care au pătimit în vechiul oraș Noviodunum – actualul Isaccea – între anii 310 și 324, în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Liciniu. Zotic, Atal, Camasis și Filip nu au fost simpli mărturisitori ai lui Hristos, ci adevărate pilde de credință și curaj, refuzând să renunțe la convingerile lor în fața morții.
După martiriul lor, trupurile au fost așezate într-o criptă săpată în piatră, în localitatea Niculițel, județul Tulcea. Deasupra criptei a fost construită o biserică, însă aceasta a fost distrusă în timp, iar rămășițele martirilor au rămas ascunse sub moloz și pământ vreme de secole.
Momentul regăsirii lor a fost cu adevărat providențial. În vara anului 1971, după o perioadă de ploi abundente, pământul din zona fostei biserici s-a surpat, scoțând la lumină cripta cu osemintele martirilor. Descoperirea a fost una de importanță majoră, iar emoția momentului a fost amplificată de cele două inscripții grecești găsite pe pereții criptei: „Martirii lui Hristos” și „Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos”. A fost o revelație arheologică și spirituală deopotrivă, care a readus în actualitate cinstirea acestor martiri ai pământului românesc.
Ziua de 4 iunie este, așadar, un prilej de rugăciune și introspecție. Credincioșii sunt încurajați să își îndrepte gândurile către acești sfinți care nu doar că au suferit pentru credință, ci continuă să mijlocească pentru oameni la vreme de încercare. Tradiția spune că rostirea unei rugăciuni cu credință către acești patru martiri aduce grabnică alinare și lumină în clipele grele.
Rugăciunea dedicată lor este una profundă și emoționantă, evocând suferințele prin care au trecut și recunoștința celor care le cinstesc memoria:
„Sfinţilor Mucenici şi martori ai lui Hristos, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, vrednicilor urmaşi ai Sfântului Apostol Andrei, care pe aceste locuri ale Sciţiei Evanghelia aţi vestit, voi din toată inima, cu tot cugetul şi din toată puterea voastră pe Dumnezeu aţi iubit şi până la cea din urmă suflare pentru El aţi pătimit.
Mulţumim cu umilinţă Sfintei Treimi pentru purtarea Sa de grijă, Care, atâtea veacuri sub pământ, sfintele voastre moaşte le-a păstrat şi după aceasta a binevoit a le dărui Bisericii noastre dreptmăritoare, spre mângâierea şi folosul de obşte al credincioşilor. Cu adevărat la voi s-au împlinit graiurile sfinte: «Pe cei care Mă slăvesc pe Mine, îi slăvesc şi Eu pe ei», şi: «Prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale, întru dânşii».
Voi cu sufletele înaintea Domnului staţi, iar prin sfintele voastre moaşte, laturile ţării noastre le împodobiţi. Fericit este străbunul nostru pământ, care s-a adăpat cu sângiurile voastre şi în care se odihnesc sfintele voastre moaşte.
Drept aceea, cu credinţă, cu evlavie şi cu smerenie cădem către voi, adevăraţilor mucenici şi prieteni ai lui Hristos, cerându-vă să ocrotiţi prin sfintele voastre rugăciuni ţara aceasta şi Biserica noastră cea dreptmăritoare şi pe toţi cei ce cu bună cucernicie aleargă la sprijinul vostru şi vă pun mijlocitori către Preabunul Dumnezeu, de la Care, prin solirile voastre, să dobândim şi noi milă, pace şi ajutor în veacul de acum şi în vremea morţii noastre şi la Judecata cea de Apoi. Amin.”
Această rugăciune este considerată de credincioși o formă de protecție, dar și o cale spre liniștirea sufletului în momentele de zbucium. Ea se rostește cu inima deschisă, în liniște și cu credință nestrămutată în puterea ocrotitoare a sfinților.
4 iunie nu este doar o simplă dată în calendarul religios, ci o chemare la regăsirea rădăcinilor spirituale și la recunoștința față de cei care, cu secole în urmă, și-au dat viața pentru credință. Sfinții Zotic, Atal, Camasis și Filip rămân nu doar apărători ai Dobrogei, ci sprijin puternic pentru toți cei care, în tăcerea rugăciunii, își caută speranța.
