Un cutremur cu magnitudinea de 4.0 pe scara Richter a zguduit liniștea nopții în România, în primele ore ale zilei de marți, 27 mai 2025. Seismul, produs la ora 01:48 în zona seismică Vrancea – Buzău, a fost resimțit de locuitori din mai multe județe ale țării, declanșând un val de reacții, temeri și amintiri despre fragilitatea aparentă a pământului sub picioarele noastre.
Deși mișcarea tectonică a fost de intensitate medie, la o adâncime de doar 22 de kilometri, cutremurul a fost perceput acut, în special din cauza zgomotului neobișnuit care l-a însoțit. Un huruit profund, ca o explozie venită din străfunduri, a fost descris de mulți martori pe platforma EMSC. Unii spun că i-a trezit din somn. Alții, că a fost urmat de o vibrație scurtă, dar fermă, care a zdruncinat ferestrele și inimile deopotrivă.
„M-am trezit brusc. A fost ca o lovitură, apoi liniște. Dar am simțit-o în piept, nu doar în podea”, a povestit un locuitor din Buzău.
Cutremurul a fost localizat la 25 km nord de Buzău, 41 km sud-vest de Focșani, 82 km vest de Brăila, 87 km vest de Galați și 94 km nord de Slobozia. În ciuda magnitudinii moderate, intensitatea de grad III pe scara Mercalli și adâncimea redusă au făcut ca evenimentul să fie perceput clar în mai multe regiuni.
Un nou avertisment tăcut din adâncuri
Anul 2025 a adus o serie de cutremure care, deși nu au provocat pierderi majore, au lăsat în urmă întrebări și neliniști. Seismologii avertizează de ani buni că zona Vrancea rămâne una dintre cele mai active și imprevizibile din Europa de Est. Cutremurele mici și medii fac parte dintr-o activitate tectonică normală, dar ele sunt și o amintire constantă că „marele cutremur” nu este o legendă, ci o realitate posibilă.
Cu fiecare astfel de mișcare, se reaprind temerile: câte clădiri ar rezista cu adevărat? Cât de pregătite sunt autoritățile? Ce știm să facem, noi, oamenii obișnuiți, dacă un seism major ne surprinde noaptea, acasă?
Reacția autorităților – aceeași liniște de după huruit
Deși nu au fost raportate pagube, reacția autorităților rămâne, ca de obicei, timidă. Nu au fost transmise alerte oficiale sau mesaje de informare post-seism. Nici vorbă de vreun exercițiu național de pregătire sau vreo mobilizare pentru accelerarea consolidărilor în zonele cu risc ridicat.
Tot mai mulți români își pun întrebări: cât va mai trece până când un seism va lovi acolo unde doare cel mai tare – în inima unui oraș nepregătit?
România se zguduie, dar tăcerea e tot mai grea
Cutremurul de marți noaptea n-a durat decât câteva secunde, dar a avut darul să tulbure somnul unui popor obișnuit să-și uite fricile ziua și să le regăsească noaptea, între pereții care trosnesc. Poate că e momentul să nu mai așteptăm următorul seism pentru a vorbi despre ce trebuie făcut. Poate că liniștea dintre cutremure ar trebui umplută cu planuri, exerciții, educație, consolidări. Cu responsabilitate.
Până atunci, însă, rămânem la mila pământului care ne ține, dar din când în când ne amintește că nu stăm pe un fundament etern. Și că sub pașii noștri se întinde o lume vie, nevăzută, dar teribil de prezentă.
